15 definiții pentru zimțui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.

zimțui vt [At: PAMFILE, A. R. 116 / Pzi: ~esc / E: zimți (pll zimț) + -ui] 1 A zimța (1). 2 (Pex; c. i. zimți) A îndrepta. 3 (Pex; c. i. zimți) A ascuți (1).

zimțui vb. IV. tr. (compl. indică piese, unelte etc.) A face zimți; a cresta, a dința, a zimța. • prez.ind. -iesc. /zimț + -ui.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți (unei monede, unei seceri, unui ferăstrău, unui zid etc.); p. ext. a cresta. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă-n albastrul depărtărilor. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Refl. Fig. A se încreți. Un vîntișor filfii în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. SADOVEANU, N. F. 74.

ZIMȚUÍ, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți; p. ext. a cresta. – Din zimț.

A ZIMȚUÍ ~iésc tranz. (instrumente, piese etc.) A prevedea cu zimți; a cresta. /zimț + suf. ~ui

zimțuĭésc v. tr. Garnisesc cu zimțĭ: banĭ zimțuițĭ. Oțelu zimțuit = ferestrău (Sadov. VR. 1928, 1, 53).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zimțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 să zimțuiáscă

zimțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zimțuiáscă

zimțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiesc, conj. zimțuiască)

zimțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIMȚUÍ vb. a cresta, a dința, a zimța. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMȚUI vb. a cresta, a dința, a zimța. (A ~ muchia unei piese metalice.)

Intrare: zimțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zimțui
  • zimțuire
  • zimțuit
  • zimțuitu‑
  • zimțuind
  • zimțuindu‑
singular plural
  • zimțuiește
  • zimțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zimțuiesc
(să)
  • zimțuiesc
  • zimțuiam
  • zimțuii
  • zimțuisem
a II-a (tu)
  • zimțuiești
(să)
  • zimțuiești
  • zimțuiai
  • zimțuiși
  • zimțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zimțuiește
(să)
  • zimțuiască
  • zimțuia
  • zimțui
  • zimțuise
plural I (noi)
  • zimțuim
(să)
  • zimțuim
  • zimțuiam
  • zimțuirăm
  • zimțuiserăm
  • zimțuisem
a II-a (voi)
  • zimțuiți
(să)
  • zimțuiți
  • zimțuiați
  • zimțuirăți
  • zimțuiserăți
  • zimțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zimțuiesc
(să)
  • zimțuiască
  • zimțuiau
  • zimțui
  • zimțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zimțui

  • 1. A face zimți la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră etc.
    exemple
    • Cu secerile de tîrg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă-n albastrul depărtărilor. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se încreți.
      exemple
      • Un vîntișor fîlfîi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. SADOVEANU, N. F. 74.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zimț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX