2 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.

zimțat2, ~ă a [At: I. IONESCU, B. C. 279/5 / V: (îvp) it, (reg) zvințit / Pl: ~ați, ~e / E: zimța] 1 (D. obiecte) Cu zimți (1) Si: crestat, dințat (1), zimțos (1), zimțuit1 . 2 (D. ziduri, clădiri) Care este prevăzut cu creneluri Si: crenelat, dințat, zimțuit2 (2). corectat(ă)

zimțat1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / V: (reg) it / E: zimța] (Rar) 1-2 Zimțare (1-2).

zimțat, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care este prevăzut cu zimți; crestat, dințat, zimțuit. A învîrtit butonul zimțat (CE. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zimța.

ZIMȚAT adj. Cu zimți; dințat: rotiță ~ă; ziduri ~e.

ZIMȚAT, -Ă, zimțati, -te, adj. Cu zimți; dințat, crestat, zimțuit. – V. zimța.

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. crestat, dințat. Înjgheabă el altă comoară nouă, cu arginți albi și zimțați, C. PETRESCU, R. DR. 25. Acest fus este pus în mișcare de roata de fier dințată sau zimțată. PAMFILE, I. C. 112. ◊ (În contexte figurate) Într-acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorit zarea cu spăimoase metereze zimțate, C. PETRESCU, A. R. 5.

ZIMȚAT, -Ă, zimțați, -te, adj. Cu zimți; p. ext. dințat, crestat. – V. zimța.

ZIMȚAT ~tă (~ți, ~te) Care are zimți; cu zimți. /v. a zimța

zimțat a. cu zimți.

zimțát, -ă adj. Cu zimțĭ: banĭ zimțațĭ.

ZIMȚA, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚA, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

ZIMȚA, zimțez, vb. I. Tranz. A zimțui. – Din zimț.

zânța v vz zimța

zimța vt [At: PAMFILE, A. R. 116 / V: (reg) ~ți, ~mzi, zânța[1] / Pzi: ez] 1 (C. i. piese, unelte etc.) A face zimți (1) Si: a cresta, a dința, a randalina, a zimțui (1). 2 (Pex; c. i. zimți) A îndrepta. 3 (Pex; c. i. zimți) A ascuți (1). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zimți v vz zimța

zimțit2, ~ă a vz zimțat

zimțit1 sn vz zimțat1

zimzi v vz zimța

zvințit, ~ă a vz zimțat

zimța vb. I. tr. (compl. indică piese, unelte etc.) A zimțui. • prez.ind. -ez. /zimț + -a.

ZIMȚA, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.

A ZIMȚA ~ez tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț

Ortografice DOOM

zimța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zimțez, 3 zimțea; conj. prez. 1 sg. să zimțez, 3 să zimțeze

zimța (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțea

zimța vb., ind. prez. 1 sg. zimțez, 3 sg. și pl. zimțea

Sinonime

ZIMȚAT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

ZIMȚAT adj. crestat, dințat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

Intrare: zimțat
zimțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțat
  • zimțatul
  • zimțatu‑
  • zimța
  • zimțata
plural
  • zimțați
  • zimțații
  • zimțate
  • zimțatele
genitiv-dativ singular
  • zimțat
  • zimțatului
  • zimțate
  • zimțatei
plural
  • zimțați
  • zimțaților
  • zimțate
  • zimțatelor
vocativ singular
plural
zimțit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțit
  • zimțitul
  • zimțitu‑
  • zimți
  • zimțita
plural
  • zimțiți
  • zimțiții
  • zimțite
  • zimțitele
genitiv-dativ singular
  • zimțit
  • zimțitului
  • zimțite
  • zimțitei
plural
  • zimțiți
  • zimțiților
  • zimțite
  • zimțitelor
vocativ singular
plural
zvințit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zimțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțire
  • zimțirea
plural
  • zimțiri
  • zimțirile
genitiv-dativ singular
  • zimțiri
  • zimțirii
plural
  • zimțiri
  • zimțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zimța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zimța
  • zimțare
  • zimțat
  • zimțatu‑
  • zimțând
  • zimțându‑
singular plural
  • zimțea
  • zimțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zimțez
(să)
  • zimțez
  • zimțam
  • zimțai
  • zimțasem
a II-a (tu)
  • zimțezi
(să)
  • zimțezi
  • zimțai
  • zimțași
  • zimțaseși
a III-a (el, ea)
  • zimțea
(să)
  • zimțeze
  • zimța
  • zimță
  • zimțase
plural I (noi)
  • zimțăm
(să)
  • zimțăm
  • zimțam
  • zimțarăm
  • zimțaserăm
  • zimțasem
a II-a (voi)
  • zimțați
(să)
  • zimțați
  • zimțați
  • zimțarăți
  • zimțaserăți
  • zimțaseți
a III-a (ei, ele)
  • zimțea
(să)
  • zimțeze
  • zimțau
  • zimța
  • zimțaseră
zânța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zimzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zimțat, zimțaadjectiv

  • 1. Cu zimți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Înjgheabă el altă comoară nouă, cu arginți albi și zimțați, C. PETRESCU, R. DR. 25. DLRLC
    • format_quote Acest fus este pus în mișcare de roata de fier dințată sau zimțată. PAMFILE, I. C. 112. DLRLC
    • format_quote figurat Într-acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorît zarea cu spăimoase metereze zimțate, C. PETRESCU, A. R. 5. DLRLC
etimologie:
  • vezi zimța DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zimța, zimțezverb

  • 1. Cresta, dința, zimțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu secerile de tîrg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. DLRLC
    • format_quote figurat Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91. DLRLC
etimologie:
  • zimț DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.