2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgrepțănat sn [At: SADOVEANU, O. X, 128 / Pl: ? / E: zgrepțăna] (Mol) Râcâire (1).

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.

zgrepțăna [At: MARIAN, O. I, 152 / V: (reg) ~țena (Pzi: zgrepțenez), ~țâna, ~țora, ~țura, ~păna, ~eap~, zgremț~, ~emțâna, ~euț~, zgrăp~, zgrip~, zgripțena, zgripțora (S și: sgripțora) / Pzi: zgreapțăn / E: z- + grepțăna cf zgripțor] (Reg) 1-2 vi A zgâria (1-2). 3 vr A se scărpina (1). 4 vr (Reg; îf zgremțăna) A-și smulge părul. 5 vr A se cățăra (1).

zgrepțăna vb. I. (pop.) 1 intr. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele), producînd un zgomot caracteristic. Parcă niște cîni negri îl urmăriseră și-acum îi auzea cum zgreapțănă la ușă (CAM.). ♦ (reg.; refl.) A se scărpina. Își lepădă cușma și se zgrepțenă cu asprime la tîmplă și la ceafă (SADOV.). ♦ (tr.) A ara la suprafață; a zgîria pămîntul. 2 refl. A se cățăra, a se urca pe ceva (agățîndu-se cu ghearele). Mezinul se zgrepțăna și n-ajungea și el la geam (CE. PETR.). ♦ A se agăța, a se prinde de ceva (cu unghiile, cu ghearele). • prez.ind. zgreapțăn. și (reg.) zgrăpțăna, zgrepțena, zgrepțora vb. I. /z- + grepțăna; cf. zgripțor.

ZGREPȚĂNÁ, zgreapțăn, vb. I. (Și în forma zgrepțena) 1. Intranz. A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. ◊ Fig. Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. ◊ Refl. A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443. 2. Refl. A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214. – Prez. ind. și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțená, zgrepțîná (C. PETRESCU, O. P. II 112) vb. I.

ZGREPȚÎNÁ vb. I v. zgrepțăná.

arată toate definițiile

Intrare: zgrepțănat
zgrepțănat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatul
  • zgrepțănatu‑
  • zgrepțăna
  • zgrepțănata
plural
  • zgrepțănați
  • zgrepțănații
  • zgrepțănate
  • zgrepțănatele
genitiv-dativ singular
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatului
  • zgrepțănate
  • zgrepțănatei
plural
  • zgrepțănați
  • zgrepțănaților
  • zgrepțănate
  • zgrepțănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgrepțăna
zgrepțăna1 (conj.3 -rep-) verb grupa I conjugarea I
verb (VT38)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțăna
  • zgrepțănare
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatu‑
  • zgrepțănând
  • zgrepțănându‑
singular plural
  • zgreapțănă
  • zgrepțănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțăn
  • zgreapțăn
(să)
  • zgrepțăn
  • zgreapțăn
  • zgrepțănam
  • zgrepțănai
  • zgrepțănasem
a II-a (tu)
  • zgrepțeni
(să)
  • zgrepțeni
  • zgrepțănai
  • zgrepțănași
  • zgrepțănaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgrepțene
  • zgrepțăna
  • zgrepțănă
  • zgrepțănase
plural I (noi)
  • zgrepțănăm
(să)
  • zgrepțănăm
  • zgrepțănam
  • zgrepțănarăm
  • zgrepțănaserăm
  • zgrepțănasem
a II-a (voi)
  • zgrepțănați
(să)
  • zgrepțănați
  • zgrepțănați
  • zgrepțănarăți
  • zgrepțănaserăți
  • zgrepțănaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgrepțene
  • zgrepțănau
  • zgrepțăna
  • zgrepțănaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțura
  • zgrepțurare
  • zgrepțurat
  • zgrepțuratu‑
  • zgrepțurând
  • zgrepțurându‑
singular plural
  • zgrepțură
  • zgrepțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțur
(să)
  • zgrepțur
  • zgrepțuram
  • zgrepțurai
  • zgrepțurasem
a II-a (tu)
  • zgrepțuri
(să)
  • zgrepțuri
  • zgrepțurai
  • zgrepțurași
  • zgrepțuraseși
a III-a (el, ea)
  • zgrepțură
(să)
  • zgrepțure
  • zgrepțura
  • zgrepțură
  • zgrepțurase
plural I (noi)
  • zgrepțurăm
(să)
  • zgrepțurăm
  • zgrepțuram
  • zgrepțurarăm
  • zgrepțuraserăm
  • zgrepțurasem
a II-a (voi)
  • zgrepțurați
(să)
  • zgrepțurați
  • zgrepțurați
  • zgrepțurarăți
  • zgrepțuraserăți
  • zgrepțuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zgrepțură
(să)
  • zgrepțure
  • zgrepțurau
  • zgrepțura
  • zgrepțuraseră
verb (VT23)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțena
  • zgrepțenare
  • zgrepțenat
  • zgrepțenatu‑
  • zgrepțenând
  • zgrepțenându‑
singular plural
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
  • zgrepțenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgreapțen
  • zgrepțen
(să)
  • zgreapțen
  • zgrepțen
  • zgrepțenam
  • zgrepțenai
  • zgrepțenasem
a II-a (tu)
  • zgrepțeni
  • zgreapțeni
(să)
  • zgrepțeni
  • zgreapțeni
  • zgrepțenai
  • zgrepțenași
  • zgrepțenaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
(să)
  • zgrepțene
  • zgreapțene
  • zgrepțena
  • zgrepțenă
  • zgrepțenase
plural I (noi)
  • zgrepțenăm
(să)
  • zgrepțenăm
  • zgrepțenam
  • zgrepțenarăm
  • zgrepțenaserăm
  • zgrepțenasem
a II-a (voi)
  • zgrepțenați
(să)
  • zgrepțenați
  • zgrepțenați
  • zgrepțenarăți
  • zgrepțenaserăți
  • zgrepțenaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
(să)
  • zgrepțene
  • zgreapțene
  • zgrepțenau
  • zgrepțena
  • zgrepțenaseră
zgrepțâna verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțâna
  • zgrepțânare
  • zgrepțânat
  • zgrepțânatu‑
  • zgrepțânând
  • zgrepțânându‑
singular plural
  • zgrepțână
  • zgrepțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțân
(să)
  • zgrepțân
  • zgrepțânam
  • zgrepțânai
  • zgrepțânasem
a II-a (tu)
  • zgrepțâni
(să)
  • zgrepțâni
  • zgrepțânai
  • zgrepțânași
  • zgrepțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgrepțână
(să)
  • zgrepțâne
  • zgrepțâna
  • zgrepțână
  • zgrepțânase
plural I (noi)
  • zgrepțânăm
(să)
  • zgrepțânăm
  • zgrepțânam
  • zgrepțânarăm
  • zgrepțânaserăm
  • zgrepțânasem
a II-a (voi)
  • zgrepțânați
(să)
  • zgrepțânați
  • zgrepțânați
  • zgrepțânarăți
  • zgrepțânaserăți
  • zgrepțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgrepțână
(să)
  • zgrepțâne
  • zgrepțânau
  • zgrepțâna
  • zgrepțânaseră
zgrepțăna2 (conj.3 -reap-) verb grupa I conjugarea I
verb (VT26)
Conjugare nerecomandată.
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțăna
  • zgrepțănare
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatu‑
  • zgrepțănând
  • zgrepțănându‑
singular plural
  • zgreapțănă
  • zgrepțănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgreapțăn
  • zgrepțăn
(să)
  • zgreapțăn
  • zgrepțăn
  • zgrepțănam
  • zgrepțănai
  • zgrepțănasem
a II-a (tu)
  • zgreapțăni
(să)
  • zgreapțăni
  • zgrepțănai
  • zgrepțănași
  • zgrepțănaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgreapțăne
  • zgrepțăna
  • zgrepțănă
  • zgrepțănase
plural I (noi)
  • zgrepțănăm
(să)
  • zgrepțănăm
  • zgrepțănam
  • zgrepțănarăm
  • zgrepțănaserăm
  • zgrepțănasem
a II-a (voi)
  • zgrepțănați
(să)
  • zgrepțănați
  • zgrepțănați
  • zgrepțănarăți
  • zgrepțănaserăți
  • zgrepțănaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgreapțăne
  • zgrepțănau
  • zgrepțăna
  • zgrepțănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgrepțăna zgrepțura zgrepțena zgrepțâna

  • 1. popular intranzitiv A zgâria, a râcâi (cu ghearele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: râcâi zgâria attach_file 4 exemple
    exemple
    • La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447.
      surse: DLRLC
    • Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49.
      surse: DLRLC
    • Vulpea... zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187.
      surse: DLRLC
    • figurat Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se scărpina.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ara la suprafață, a zgâria pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
  • 2. popular reflexiv A se cățăra, agățându-se cu ghearele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu vezi ce e la dreapta, la stînga; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. PETRESCU, Î. II 35.
      surse: DLRLC
    • Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se agăța, a se prinde de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214.
        surse: DLRLC

etimologie: