20 de definiții pentru zglăvoacă zglăvoc glăvoacă zlăvoagă zlăvoacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGLĂVOÁCĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu capul turtit, cu gura largă, fără solzi, care trăiește în apele de munte și se hrănește, mai ales, cu ouăle altor pești (Cottus gobio); babă moacă, slăvoacă. Aceste ape limpezi, în care joacă păstrăvul și zglăvoaca, vin din depărtări și adîncimi de codri. SADOVEANU, V. F. 16. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal, cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră, cîteva măsline. HOGAȘ, M. N. 140. – Variantă: zglăvóc (MARIAN, INS. 56) s. m.

ZGLĂVOÁCĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglăvóc s. m.] – Bg. glavoč.

ZGLĂVOÁCĂ ~ce f. Pește de talie mică, fără solzi, având cap mare și turtit, răspândit în apele de munte. /<bulg. glavoț

zglăvoácă și -oágă f., pl. e (din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un pește cu trupu mic și capu mare (lophius). – Dicț. daŭ și forma glăvoc și glăvocĭ (sîrb. glávoc, grindel; bg. glavoč, obleț). – Și zl-. V. moacă 1 și guvid.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

GLĂVOÁCĂ, glăvoace, s. f. V. zglăvoc.

ZGLĂVÓC1 s. m. v. zglăvoacă.

sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci

zglăvoácă s. f. / zglăvóc s. m. (zool.), pl. zglăvoáce / zglăvóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGLĂVOÁCĂ s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.

ZGLĂVOA s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.

GLĂVOÁCĂ s. (IHT.) 1. (Gobius kessleri) (reg.) mitroacă, mitrocar, guvidie de baltă. 2. (Gobius fluviatilis) (reg.) guvidie de vad, porcușor de vad.

GLĂVOA s. (IHT.) 1. (Gobius kessleri) (reg.) mitroacă, mitrocar, guvidie-de-baltă. 2. (Gobius fluviatilis) (reg.) guvidie-de-vad, porcușor-de-vad.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sglăvóc (-ci), s. m.1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.

ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zglăvoácă, (zglăvoc), s.f. și m. – (reg.; zool.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 86). – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, DEX, MDA), srb. glavoč (MDA).

Intrare: zglăvoacă
zglăvoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoa
  • zglăvoaca
plural
  • zglăvoace
  • zglăvoacele
genitiv-dativ singular
  • zglăvoace
  • zglăvoacei
plural
  • zglăvoace
  • zglăvoacelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocul
  • zglăvocu‑
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocii
genitiv-dativ singular
  • zglăvoc
  • zglăvocului
plural
  • zglăvoci
  • zglăvocilor
vocativ singular
plural
glăvoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glăvoa
  • glăvoaca
plural
  • glăvoace
  • glăvoacele
genitiv-dativ singular
  • glăvoace
  • glăvoacei
plural
  • glăvoace
  • glăvoacelor
vocativ singular
plural
zlăvoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvoa
  • zlăvoaga
plural
  • zlăvoage
  • zlăvoagele
genitiv-dativ singular
  • zlăvoage
  • zlăvoagei
plural
  • zlăvoage
  • zlăvoagelor
vocativ singular
plural
zlăvoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlăvoa
  • zlăvoaca
plural
  • zlăvoace
  • zlăvoacele
genitiv-dativ singular
  • zlăvoace
  • zlăvoacei
plural
  • zlăvoace
  • zlăvoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zglăvoacă (pește) zglăvoc glăvoacă zlăvoagă zlăvoacă

  • 1. Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu gura largă, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte și care se hrănește, mai ales, cu ouăle altor pești (Cottus gobio).
    exemple
    • Aceste ape limpezi, în care joacă păstrăvul și zglăvoaca, vin din depărtări și adîncimi de codri. SADOVEANU, V. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal, cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră, cîteva măsline. HOGAȘ, M. N. 140.
      surse: DLRLC

etimologie: