3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgatie sf vz zgâtie

ZGẤTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

zgâtie sf [At: CIHAC, II, 112 / V: ~te, zgat~, zgăt~ / S și: sg~ / Pl: ~ii / E: ns cf lat schidiae] (Reg) 1 (Mpl) Crenguță (1). 2 Șarpe mic. 3 Copil slab, dar vioi. 4 Fată vioaie și zglobie. 5 Femeie tânără isteață și vioaie. 6 (Irn) Babă sfrijită și rea.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.

ZGÎ́TIE, zgîtii, s. f. (Mold.) Fată tînără, vioaie, zglobie; ștrengăriță, drăcoaică, diavoloaică. Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34. Măi, fețișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. id. P. 267.

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie; ștrengăriță, drăcoaică.

ZGÂTIE ~i f. fam. Fată zglobie, sprințară. [G.-D. zgâtiei] /Orig. nec.

sgatie f. Mold. puiu de șarpe: a dracului sgatie de fată CR. [Cf. slav. GADŬ, reptil].

zgî́tie f. (cp. cu gătej și gadină). Est. Fetișoară vioaĭe, frișcă: o zgîtie de fată. Babă mică și rea: o zgîtie de babă (Șez. 32, 107). Pl. Găteje, vreascurî́.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgấtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgấtia (-ti-a), g.-d. art. zgấtiei; pl. zgấtii, art. zgấtiile (-ti-i-)

zgâtie s. f. (sil. -ti-e), art. zgâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. zgâtiei; pl. zgâtii, art. zgâtiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂTIE s. v. diavoliță, drăcoaică, ștrengărița, tartoriță.

zgîtie s. v. DIAVOLIȚĂ. DRĂCOAICĂ. ȘTRENGĂRIȚĂ. TARTORIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÁTIE, zgátii, s. f. Șarpe. (din zgâț-)

ZGẤTIE, zgấtii, s. f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros. (din zgâț-, prob. cuv. identic cu zgatie)

Intrare: zgatie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgatie
  • zgatia
plural
  • zgatii
  • zgatiile
genitiv-dativ singular
  • zgatii
  • zgatiei
plural
  • zgatii
  • zgatiilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgătie
zgătie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgâtie
  • silabație: zgâ-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâtie
  • zgâtia
plural
  • zgâtii
  • zgâtiile
genitiv-dativ singular
  • zgâtii
  • zgâtiei
plural
  • zgâtii
  • zgâtiilor
vocativ singular
  • zgâtie
  • zgâtio
plural
  • zgâtiilor

zgâtie

  • 1. regional Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie.
    exemple
    • Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34.
      surse: DLRLC
    • Măi, fetișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. CREANGĂ, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie: