3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).

ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

zgârci3 sn [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~uri / E: zgârci2] Daltă cu tăiș semicircular, folosită în dogărie, pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn Si: (reg) ghin (1), scoabă1, zgârietor (6).

zgârci4 [At: CORESI, EV. 411 / Pzi: ~rcesc / E: slv съгръчити сѧ] 1-2 vtr (D. ființe) A (se) strânge din cauza frigului, fricii, durerii etc. Si: a se chirci (3), a se contracta (9), a se ghemui (1), a se închirci, a se strânge, (pop) a se ciuciuli1 (3), a se zguli (1-2), (înv) a se stârci (1), (reg) a se tâmbuși (1). 3 vr (Prc; d. părți ale corpului) A se atrofia (1). 4 vr (Rar) A se schimonosi (1). 5 vr A se pipernici. 6 vr (Pex; d. plante) A degenera (1). 7-8 vtr (Înv; fig) A (se) smeri (1-2). 9-10 vtr (Reg) A (se) șifona (1-2). 11 vr A da dovadă de zgârcenie (2) Si: a se calici (7), a se lăcomi, a se scumpi (1), (reg) a se zgârnăi.

zgârci2, ~rce [At: PERACLIS (1639), 260 / V: (înv) zgârc, zgâră, (înv) gârci / Pl: ~uri sn; ~, ~rce smf / E: drr zgârci4] 1 sn (Îvp) Cartilaj. 2 sn (Îvp) Tendon. 3 sn (Pex; mpl) Carne de proastă calitate, vânoasă, cu pielițe, cu cartilaje. 4 sn (Reg) Castană (5). 5 sn (Reg) Elastic (14). 6 sn (Reg) Praștie. 7 sn (Reg) Vreasc. 8 smf (Reg; pan) Zgârcit (4). 9 sn (Pex) Crampă3 (1).

ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

ZGÂRCI1, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).

ZGÂRCI3, zgârciuri, s. n. Unealtă formată dintr-un cilindru de oțel fixat pe un mâner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2.

ZGÂRCÍ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strânge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strâng, mă zgârcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).

ZGÂRCI2, zgârciuri, s. n. Cartilaj. – Postverbal al lui zgârci.

A SE ZGÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruțiti

ZGÂRCI2 ~uri n. Instrument pentru răzuirea muchiilor unui vas mic de lemn. /v. a se zgârci

ZGÂRCI1 ~uri n. Țesut conjunctiv, elastic și rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale); cartilaj. /v. a se zgârci

ZGÎRCI1, zgirciuri, s. n. 1. Cartilaj. între osul umărului și coaste, în carne, era o groapă în mușchi, înconjurată de zgîrci, răsucit ciudat. DUMITRIU, N. 237. Zgîrciul nasului îi albea pe sub pielea subțire. DELAVRANCEA, la CADE. 2. Unealtă formată dintr-un cilindru scurt de oțel fixat pe un mîner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn.

ZGÎRCÍ2, zgîrcesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) A, se strînge, a se ghemui, a se contracta de frig (de durere etc.). Mă strîng, mă zgîrcesc covrig. STANCU, D. 37. Mîinile simțeau metalul rece al puștilor și se zgîrceau sub mîneca mantalei. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. Se zgîrciră unul lîngă altul sub un țol prăfuit și-și suflau în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. A. I 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorîș la Aristița, zgîrcindu-li-se inima că n-a dat peste ele așa noroc. CONTEMPORANUL, VIII 208. ◊ Tranz. fact. Îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite cari-l îngălbeniră la față și-i zgîrciră pumnul. GANE, N. II 16. Ai morții fiori îi zgîrcesc și-i întind. COȘBUC, P. II 296. Peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel. CREANGĂ, A. 15. ♦ Tranz. A-și încorda membrele în vederea unui efort. Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor ca pe ghețuș. HOGAȘ, M. N. 131. 2. A se închirci, a paraliza. Nu mai auz de loc, piciorul drept mi s-a zgîrcit, mi s-a uscat mîna stîngă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 30. ♦ A deveni pipernicit, a degenera. Din lipsa de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc. I. IONESCU, P. 234. 3. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit. Se zgîrcește pentru cîțiva bani.Tranz. Fig. Pînă trăiești, fă-ți pomana, Nu zgîrci mîna-ți dușmana. PANN, P. V. III 98.

sgârcì v. 1. a se strânge (în urma unei contracțiuni a tendoanelor): i se sgârciră mâinile; 2. fig. a fi sgârcit: se sgârcește pentru nimica toată. [Slav. SŬGRŬČITI, a se contracta].

arată toate definițiile

Intrare: zgârci
zgârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgârci (s.n.)
zgârci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârci
  • zgârciul
  • zgârciu‑
plural
  • zgârciuri
  • zgârciurile
genitiv-dativ singular
  • zgârci
  • zgârciului
plural
  • zgârciuri
  • zgârciurilor
vocativ singular
plural
gârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgârciu
  • sgârciul
  • sgârciu‑
plural
  • sgârciuri
  • sgârciurile
genitiv-dativ singular
  • sgârciu
  • sgârciului
plural
  • sgârciuri
  • sgârciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârc
  • zgârcul
  • zgârcu‑
plural
  • zgârcuri
  • zgârcurile
genitiv-dativ singular
  • zgârc
  • zgârcului
plural
  • zgârcuri
  • zgârcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgârci (verb)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârci
  • zgârcire
  • zgârcit
  • zgârcitu‑
  • zgârcind
  • zgârcindu‑
singular plural
  • zgârcește
  • zgârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârcesc
(să)
  • zgârcesc
  • zgârceam
  • zgârcii
  • zgârcisem
a II-a (tu)
  • zgârcești
(să)
  • zgârcești
  • zgârceai
  • zgârciși
  • zgârciseși
a III-a (el, ea)
  • zgârcește
(să)
  • zgârcească
  • zgârcea
  • zgârci
  • zgârcise
plural I (noi)
  • zgârcim
(să)
  • zgârcim
  • zgârceam
  • zgârcirăm
  • zgârciserăm
  • zgârcisem
a II-a (voi)
  • zgârciți
(să)
  • zgârciți
  • zgârceați
  • zgârcirăți
  • zgârciserăți
  • zgârciseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârcesc
(să)
  • zgârcească
  • zgârceau
  • zgârci
  • zgârciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sgârci
  • sgârcire
  • sgârcit
  • sgârcitu‑
  • sgârcind
  • sgârcindu‑
singular plural
  • sgârcește
  • sgârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sgârcesc
(să)
  • sgârcesc
  • sgârceam
  • sgârcii
  • sgârcisem
a II-a (tu)
  • sgârcești
(să)
  • sgârcești
  • sgârceai
  • sgârciși
  • sgârciseși
a III-a (el, ea)
  • sgârcește
(să)
  • sgârcească
  • sgârcea
  • sgârci
  • sgârcise
plural I (noi)
  • sgârcim
(să)
  • sgârcim
  • sgârceam
  • sgârcirăm
  • sgârciserăm
  • sgârcisem
a II-a (voi)
  • sgârciți
(să)
  • sgârciți
  • sgârceați
  • sgârcirăți
  • sgârciserăți
  • sgârciseți
a III-a (ei, ele)
  • sgârcesc
(să)
  • sgârcească
  • sgârceau
  • sgârci
  • sgârciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgârci (s.n.) gârci sgârciu zgârc

  • 1. Țesut conjunctiv, elastic și rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX sinonime: cartilaj / cartilagiu 2 exemple
    exemple
    • Între osul umărului și coaste, în carne, era o groapă în mușchi, înconjurată de zgîrci, răsucit ciudat. DUMITRIU, N. 237.
      surse: DLRLC
    • Zgîrciul nasului îi albea pe sub pielea subțire. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX

etimologie:

zgârci (verb) sgârci

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 7 exemple
    exemple
    • Mă strîng, mă zgîrcesc covrig. STANCU, D. 37.
      surse: DLRLC
    • Mîinile simțeau metalul rece al puștilor și se zgîrceau sub mîneca mantalei. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. Se zgîrciră unul lîngă altul sub un țol prăfuit și-și suflau în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. A. I 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Femeile se uitau chiorîș la Aristița, zgîrcindu-li-se inima că n-a dat peste ele așa noroc. CONTEMPORANUL, VIII 208.
      surse: DLRLC
    • Îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite cari-l îngălbeniră la față și-i zgîrciră pumnul. GANE, N. II 16.
      surse: DLRLC
    • Ai morții fiori îi zgîrcesc și-i întind. COȘBUC, P. II 296.
      surse: DLRLC
    • Peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A-și încorda membrele în vederea unui efort.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor ca pe ghețuș. HOGAȘ, M. N. 131.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se închirci.
      surse: DLRLC sinonime: paraliza un exemplu
      exemple
      • Nu mai auz de loc, piciorul drept mi s-a zgîrcit, mi s-a uscat mîna stîngă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 30.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A deveni pipernicit.
      surse: DLRLC sinonime: degenera un exemplu
      exemple
      • Din lipsa de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc. I. IONESCU, P. 234.
        surse: DLRLC
    • 1.4. reflexiv (Despre plante) A se chirci, a se micșora.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: degenera
  • 2. reflexiv A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Se zgârcește pentru câțiva bani.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Pînă trăiești, fă-ți pomana, Nu zgîrci mîna-ți dușmana. PANN, P. V. III 98.
      surse: DLRLC

etimologie: