zgâmboiat, ~ă a vz zgâmboit

ZGÂMBOI², zgâmboi, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec.

zgâmboi² [At: CADE / V: ~a^[1], zgliniboi, zglâ~, zglâ~a (S și: sglâmboia), zgrăm~, zgrâ~, zgrâ~a (S și: sgrâmboia) / S și: sg~ / Pzi: zgâmboi și ~esc / E: zgâmboi¹] (Reg) 1 vr A se masturba. 2 vt A zgâmăi (4). 3 vrp (D. nuci) A se desface de coaja verde care le acoperă. 4 vr (D. soare, zori etc.) A se ivi. 5 vr A se uita cu insistență, cu mirare Si: a se holba (4). 6 vt (C. i. ochii) A holba (1). 7 vr A se strâmba (1). corectat(ă)

zgâmboia v vz zgâmboi²

zgâmboit, ~ă a [At: DM / V: ~iat / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgâmboi²] 1 (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte; îf zgâmboiat) Descheiat (7). 2 (Reg) Holbat² (2). 3 (Reg) Strâmbat².

zglâmboi v vz zgâmboi²

zglâmboia v vz zgâmboi²

zgliniboi v vz zgâmboi²

zgrămboi v vz zgâmboi²

zgrâmboi v vz zgâmboi²

zgrâmboia v vz zgâmboi²

zgîmboi vb. IV. refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase. • prez.ind. -iesc. /zgîmboi¹ + -i.

zgîmboi¹ s.m., s.n. 1 s.m. (fam) Copil (mic), puști, pici (neastîmpărat). 2 s.n. (înv., reg.) Gland. • pl. m. -oi, n. -oaie. /etimol. nec.

zgîmboit, -ă adj. (reg.) Care este schimonosit, cu grimase. • pl. -ți, -te. /v. zgîmboi².

ZGÂMBOI², zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec.

ZGÎMBOI, zgîmboi, vb. IV. Refl. (Regional) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase (holbînd ochii). – Variantă: zgîmboia vb. I.

ZGÎMBOIA vb. I v. zgîmboi.

ZGÎMBOIT, -Ă, zgîmboiți, -te, adj. (Regional) Schimonosit. Parcă era gata namila de om să dea în plîns zgîmboit. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/1.

ZGÎMBOI, zgîmboi, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase.

ZGÎMBOIT, -Ă, zgîmboiți, -te, adj. (Reg.) Schimonosit. – V. zgîmboi.

zgîmbóĭ (mă), a se -oĭá v. refl. (vsl. sŭ-gombovati, d. gomba, buză. Cp. cu gîmbosesc). Vest. Mă zgîĭesc, mă tot uĭt: îmĭ ĭeșiseră ochiĭ zgîmboidu-mă la ĭa (VR. 1908, 12, 328). Mă luminez, mă arăt ĭar (vorbind de soare): dimineața, cînd se zgîmboaĭe zorile (Ĭov. 258). – Și zgr-.

zgrîmboĭ(esc), V. zgîmboĭesc.

zgâmboi² (fam.) s. m., pl. zgâmboi, art. zgâmboii

!zgâmboi¹ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgâmboi, 3 se zgâmboaie, imperf. 1 sg. mă zgâmboiam; conj. prez. 1 sg. să mă zgâmboi, 3 să se zgâmboaie; imper. 2 sg. afirm. zgâmboaie-te; ger. zgâmboindu-mă corectat(ă)

zgâmboi² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmboi, 3 zgâmboaie, 1 pl. zgâmboim, imperf. 3 sg. zgâmboia; conj. prez. 3 să zgâmboaie

zgîmboi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgîmboi, 3 zgîmboaie, 1 pl. zgîmboim, imperf. 3 sg. zgîmboia

zgâmboi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmboi, 3 sg. zgâmboaie, 1 pl. zgâmboim, imperf. 3 sg. zgâmboia

ZGÎMBOIA, zgîmboi, vb. I. Refl. A se holba, a se zgîi. (zgîmboi¹ + suf. -a)

ZGÂMBOI vb. v. maimuțări, poci, schimonosi, strâmba.

ZGÂMBOIA vb. v. bulbuca, căsca, holba, mări, umfla, zgâi.

ZGÂMBOIT adj. v. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urât, urâțit.

zgîmboi vb. v. MAIMUȚĂRI. POCI. SCHIMONOSI. STRÎMBA.

zgîmboia vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI.

zgîmboit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUȚIT. STRÎMB. STRÎMBAT. URÎT. URÎȚIT.