33 de definiții pentru zgâlțâi zgâțâi sgâlțâi zgâțui zgâțâni zgârțui (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

zgâlțâi [At: LB / V: (îrg) ~ia, ~țăi (S și: sgâlțăi), (înv) ~ția, ~ții, ~ârțui, ~âțăia, ~âțui, ~țini, zgălțăi, (reg) ~țui, ~âțâi, ~âțâia, zguțăi, zguțâi, zguțui, ~âțăi] 1-2 vtr A (se) zgudui (1-2). 3-4 vtr (Îvr; d. pământ) A (se) cutremura (7-8). 5 vt (Îvr; c. i. un recipient) A clătina (2). 6-7 vt (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A zgudui (18-19). 8-9 vtrr (Reg) A (se) trage de păr. 10 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 11 vt (D. frig, boli, emoții etc.) A zgudui (20). 12 vt (Fam; fig) A înfiora. 13 vt (Fam; fig) A critica sever.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.

A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.

A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.

arată toate definițiile

Intrare: zgâlțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâire
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitu‑
  • zgâlțâind
  • zgâlțâindu‑
singular plural
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâii
  • zgâlțâisem
a II-a (tu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiai
  • zgâlțâiși
  • zgâlțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâia
  • zgâlțâi
  • zgâlțâise
plural I (noi)
  • zgâlțâim
(să)
  • zgâlțâim
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâirăm
  • zgâlțâiserăm
  • zgâlțâisem
a II-a (voi)
  • zgâlțâiți
(să)
  • zgâlțâiți
  • zgâlțâiați
  • zgâlțâirăți
  • zgâlțâiserăți
  • zgâlțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiau
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâi
  • zgâțâire
  • zgâțâit
  • zgâțâitu‑
  • zgâțâind
  • zgâțâindu‑
singular plural
  • zgâțâie
  • zgâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiam
  • zgâțâii
  • zgâțâisem
a II-a (tu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiai
  • zgâțâiși
  • zgâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâia
  • zgâțâi
  • zgâțâise
plural I (noi)
  • zgâțâim
(să)
  • zgâțâim
  • zgâțâiam
  • zgâțâirăm
  • zgâțâiserăm
  • zgâțâisem
a II-a (voi)
  • zgâțâiți
(să)
  • zgâțâiți
  • zgâțâiați
  • zgâțâirăți
  • zgâțâiserăți
  • zgâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâiau
  • zgâțâi
  • zgâțâiseră
sgâlțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțui
  • zgâțuire
  • zgâțuit
  • zgâțuitu‑
  • zgâțuind
  • zgâțuindu‑
singular plural
  • zgâțuie
  • zgâțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiam
  • zgâțuii
  • zgâțuisem
a II-a (tu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiai
  • zgâțuiși
  • zgâțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuia
  • zgâțui
  • zgâțuise
plural I (noi)
  • zgâțuim
(să)
  • zgâțuim
  • zgâțuiam
  • zgâțuirăm
  • zgâțuiserăm
  • zgâțuisem
a II-a (voi)
  • zgâțuiți
(să)
  • zgâțuiți
  • zgâțuiați
  • zgâțuirăți
  • zgâțuiserăți
  • zgâțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuiau
  • zgâțui
  • zgâțuiseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâni
  • zgâțânire
  • zgâțânit
  • zgâțânitu‑
  • zgâțânind
  • zgâțânindu‑
singular plural
  • zgâțână
  • zgâțâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțân
(să)
  • zgâțân
  • zgâțâneam
  • zgâțânii
  • zgâțânisem
a II-a (tu)
  • zgâțâni
(să)
  • zgâțâni
  • zgâțâneai
  • zgâțâniși
  • zgâțâniseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțânea
  • zgâțâni
  • zgâțânise
plural I (noi)
  • zgâțânim
(să)
  • zgâțânim
  • zgâțâneam
  • zgâțânirăm
  • zgâțâniserăm
  • zgâțânisem
a II-a (voi)
  • zgâțâniți
(să)
  • zgâțâniți
  • zgâțâneați
  • zgâțânirăți
  • zgâțâniserăți
  • zgâțâniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțâneau
  • zgâțâni
  • zgâțâniseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârțui
  • zgârțuire
  • zgârțuit
  • zgârțuitu‑
  • zgârțuind
  • zgârțuindu‑
singular plural
  • zgârțuie
  • zgârțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiam
  • zgârțuii
  • zgârțuisem
a II-a (tu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiai
  • zgârțuiși
  • zgârțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuia
  • zgârțui
  • zgârțuise
plural I (noi)
  • zgârțuim
(să)
  • zgârțuim
  • zgârțuiam
  • zgârțuirăm
  • zgârțuiserăm
  • zgârțuisem
a II-a (voi)
  • zgârțuiți
(să)
  • zgârțuiți
  • zgârțuiați
  • zgârțuirăți
  • zgârțuiserăți
  • zgârțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuiau
  • zgârțui
  • zgârțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâi zgâțâi sgâlțâi zgâțui zgâțâni zgârțui

  • 1. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. tranzitiv A face să se zgâlțâie.
      surse: NODEX

etimologie: