zarpa sf [At: (a. 1579) HEM, 65 / V: ~rba, ~rbah, ~h, zărba, zerban, zerbap / Pl: ~le / E: tc zerbaf] 1 (Îvp) Brocart. 2 (Pex) Haină confecționată din zarpa (1).

zarpa s.f. (înv., pop.) Stofa scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; ext. haină confecționată din această stofa. Se îmbrăca numai în zarpale și haine scumpe (DOC.). • pl. -ale. /tc. zerbaf.

‡ZARPA (pl. -pale), ZARBA (pl. -bale) sf. ⛓ = BROCARD: bogatul de carele zice la Evanghelie carele se îmbrăca în caftane și în zarpale (PRV.-MB.); Fie ’n zarpale de aur, Nu este decît un taur (PANN) [tc. zerbaf].

ZARPA, zarpale, s. f. (Învechit și popular) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint (v. brocart); p. ext. îmbrăcăminte de brocart. Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur. PANN, P. V. III 39. Hainele îi sfîșia, Zarpalele îi rupea. TEODORESCU, P. P. 508.

ZARPA, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Tc. zerbaf.

zarpà f. brocat și haină de brocat: fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom. zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].

zarpá și (maĭ vechĭ) -bá f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, și bafte, țesut). Vechĭ. O stofă scumpă de matasă țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă: umbla numaĭ în zarpale.

zarba sf vz zarpa

zarbah sm vz zarpa

zarpah sn vz zarpa

zărba sf vz zarpa

zerban sn vz zarpa

zerbap sn vz zarpa

‡ZARBA 👉 ZARPA.

zarbá, V. zarpa.

zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale

zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale, art. zarpalele

zarpa s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale

ZARBA s. f. (Var.) Zarpa. (cf. zarpa)

zarba (-ale), s. f. – Brocart de aur. – Var. zarpa. Tc. (per.) zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin). Sec. XVI, înv.

ZARPA s. v. brocart.

zarpa s. v. BROCART.