2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.

zendă s.f. (lingv.) Limba indo-europeană, din grupul indo-iranian, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica, în care sînt scrise textele sfinte (atribuite profetului Zoroastru) din Avesta. • /<fr. zend, engl. Zend.

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend.

ZÉNDĂ s.f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru. [< fr. zend].

ZÉNDĂ s. f. limbă veche iraniană, din care derivă vechea persană și (zend-)avestica. (< fr. zend)

zend, ~ă [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~nzi, ~e / E: fr zend] 1-2 sf, a (Șîs limba ~ă) Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene din „Avesta”, atribuite lui Zoroastru Si: (rar) zendică 3 a (Îs) Alfabet ~ Alfabet folosit în textele scrise în zendă. 4 smp (Nob) Popor persan din grupul iranian al indo-europenilor din care au făcut parte filozofii și preoții care au scris textele din „Avesta”.

zend n. limbă în care sunt scrise cărțile sacre ale Parsilor.

*zend și zéndic, -ă adj. Limba zendică, limba persică în care e scrisă cartea sfîntă numită Zend-Avesta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zéndă s. f., g.-d. art. zéndei

zéndă s. f., g.-d. art. zéndei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZÉNDĂ (AVÉSTICĂ) s. f. (< fr. zend): limbă iraniană a vechilor perși, în care au fost scrise textele sacre mazeice (reunite în cartea denumită Avesta – de aici și numele de avéstică dat limbii zende), atribuite, după legendă, profetului și reformatorului persan Zarathrustra (numit de greci Zoroastru) și diferite ca structură și întindere.

Intrare: zendă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zendă
  • zenda
plural
genitiv-dativ singular
  • zende
  • zendei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zend (adj.)
zend adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zend
  • zendul
  • zendu‑
  • zendă
  • zenda
plural
  • zenzi
  • zenzii
  • zende
  • zendele
genitiv-dativ singular
  • zend
  • zendului
  • zende
  • zendei
plural
  • zenzi
  • zenzilor
  • zende
  • zendelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zendă

  • 1. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta”.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele sacre mazdeene (Avesta), atribuite lui Zoroastru.
    surse: DN

etimologie: