ZENDĂ (AVESTICĂ) s. f. (< fr. zend): limbă iraniană a vechilor perși, în care au fost scrise textele sacre mazeice (reunite în cartea denumită Avesta – de aici și numele de avestică dat limbii zende), atribuite, după legendă, profetului și reformatorului persan Zarathrustra (numit de greci Zoroastru) și diferite ca structură și întindere.