2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zelot sm [At: FM (1842), 1511/18 / Pl: ~oți / E: fr zélote] 1 (Îvr) Zelator (1). 2 (Mpl) Membru al unei grupări politice din Palestina, care reprezenta interesele păturilor mijlocii și care lupta împotriva marii preoțimi iudaice și a dominației romane Si: (îvr) zelator (3). 3 (Rar) Conducător spiritual al unui grup de credincioși în anumite confrerii sau asociații religioase. 4 (Mpl) Membru al unei grupări politice radicale din Tesalonic, care s-a aflat în fruntea puternicei răscoale populare din Imperiul Bizantin între anii 1342 și 1349.

zelot, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Adept) al zelotismului; fanatic religios; (înv.) zelator. 2 s.m. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. • pl. -ți, – te. /<fr. zélote, ngr. ζηλωτής.

ZELÓT, -Ă, zelóți, -te, adj., s. m. și s. f. 1. (Adept) Al zelotismului; fanatic religios; zelator. 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. (din fr. zélote)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Simon Zilotul (Zelotul), sfânt, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, numit și Canaaneul, originar din Galileea. După tradiție, el a predicat în Egipt și în Mauritania și a murit pe cruce la Snanir, în Persia. Bis. îl prăznuiește la 10 mai.

Zelotul v. Simon Zilotul (Zelotul).

zelóți (ziloți) s. m. pl. Membri ai unei grupări de farisei riguroși și bigoți, apărători ai teocrației și adversari ai dominației romane. Au fost principalii animatori ai răscoalei din anul 66 d. Hr., care a dus la războiul cu romanii și la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d. Hr. – Din fr. zélote.

Intrare: zelot (adj.)
zelot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelot
  • zelotul
  • zelotu‑
  • zelo
  • zelota
plural
  • zeloți
  • zeloții
  • zelote
  • zelotele
genitiv-dativ singular
  • zelot
  • zelotului
  • zelote
  • zelotei
plural
  • zeloți
  • zeloților
  • zelote
  • zelotelor
vocativ singular
plural
Intrare: zelot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelot
  • zelotul
  • zelotu‑
plural
  • zeloți
  • zeloții
genitiv-dativ singular
  • zelot
  • zelotului
plural
  • zeloți
  • zeloților
vocativ singular
  • zelotule
  • zelote
plural
  • zeloților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zelot (adj.)

  • 1. Al zelotismului.
    surse: MDN '00

etimologie:

zelot (s.m.f.) zelotă

  • 1. Adept al zelotismului; fanatic religios.
    surse: MDN '00 sinonime: zelator
  • 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase.
    surse: MDN '00

etimologie: