4 definiții pentru zelot (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zelot sm [At: FM (1842), 1511/18 / Pl: ~oți / E: fr zélote] 1 (Îvr) Zelator (1). 2 (Mpl) Membru al unei grupări politice din Palestina, care reprezenta interesele păturilor mijlocii și care lupta împotriva marii preoțimi iudaice și a dominației romane Si: (îvr) zelator (3). 3 (Rar) Conducător spiritual al unui grup de credincioși în anumite confrerii sau asociații religioase. 4 (Mpl) Membru al unei grupări politice radicale din Tesalonic, care s-a aflat în fruntea puternicei răscoale populare din Imperiul Bizantin între anii 1342 și 1349.

zelot, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Adept) al zelotismului; fanatic religios; (înv.) zelator. 2 s.m. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. • pl. -ți, – te. /<fr. zélote, ngr. ζηλωτής.

ZELÓT, -Ă, zelóți, -te, adj., s. m. și s. f. 1. (Adept) Al zelotismului; fanatic religios; zelator. 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. (din fr. zélote)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

zelóți (ziloți) s. m. pl. Membri ai unei grupări de farisei riguroși și bigoți, apărători ai teocrației și adversari ai dominației romane. Au fost principalii animatori ai răscoalei din anul 66 d. Hr., care a dus la războiul cu romanii și la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d. Hr. – Din fr. zélote.

Intrare: zelot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelot
  • zelotul
  • zelotu‑
plural
  • zeloți
  • zeloții
genitiv-dativ singular
  • zelot
  • zelotului
plural
  • zeloți
  • zeloților
vocativ singular
  • zelotule
  • zelote
plural
  • zeloților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zelot (s.m.f.) zelotă

  • 1. Adept al zelotismului; fanatic religios.
    surse: MDN '00 sinonime: zelator
  • 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase.
    surse: MDN '00

etimologie: