10 definiții pentru zelatoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZELATOR, -OARE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

ZELATOR, -OARE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.

zelator, ~oare [At: PROT.-POP. / Pl: ~i, ~oare / E: fr zélateur] 1 smf (Iuz) Persoană care acționează cu mult zel (1) Si: (îvr) zelot (1). 2 smf (Rar) Admirator al unei persoane ilustre, adept al ideilor, teoriilor răspândite de această persoană. 3 sm (Rar) Zelot (2).

zelator, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) zeloasă. 2 s.m., s.f. (înv.) Zelot (în Palestina). • pl. -ori, -oare. /<fr. zélateur.

ZELATOR, -OARE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].

ZELATOR, -OARE, zelatori, -oare, adj., s. m. și s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)

zelator, -oare s. m. f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)

zelator m. cel ce lucrează cu zel pentru o cauză.

*zelatór, -oáre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel: zelatoriĭ credințeĭ. Membru al uneĭ secte jidăneștĭ din Ĭerusalim supt împăratu Titu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zelatoare s. f., g.-d. art. zelatoarei; pl. zelatoare

zelator s. m., pl. zelatori; f. sg. și pl. zelatoare

Intrare: zelatoare
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zelatoare
  • zelatoarea
plural
  • zelatoare
  • zelatoarele
genitiv-dativ singular
  • zelatoare
  • zelatoarei
plural
  • zelatoare
  • zelatoarelor
vocativ singular
  • zelatoare
  • zelatoareo
plural
  • zelatoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zelatoare, zelatoaresubstantiv feminin
zelator, zelatorisubstantiv masculin

  • 1. livresc Persoană zeloasă. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 DCR2
    • format_quote Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume. R.lit. 28 I 92 p. 15. DCR2
    • format_quote Moartea se plictisește repede de zelatorii ei. R.lit. 1218 V 93 p. 7. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.