zebra vb. I. tr. vărga. • prez.ind. -ez. /<fr. zébrer.

ZEBRA, zebrez, vb. I. tr. A vărga. (din fr. zébrer) [morf. DOOM]

țebră sf vz zebră

zebră sf [At: IST. NAT. 15 / V: (înv) ~ru sm, (îvr) țebră / Pl: ~re / E: fr zèbre] 1 Mamifer sălbatic din Africa, foarte rapid, care are corpul acoperit cu păr alb sau cafeniu și vărgat cu dungi negre sau brune înrudit cu calul (Equus zebra). 2 Animal care face parte dintre zebre (1). 3 (Fig) Loc marcat cu benzi albe paralele pentru traversarea străzii de către pietoni Si: pasaj.

zebru¹ sm vz zebră

zebră s.f. 1 (zool.) Mamifer sălbatic care trăiește în Africa, înrudit cu calul și care are părul galben-deschis sau alb, vărgat cu dungi paralele negre sau brune (Equus zebra). 2 (iht.) Mic pește de recif și de acvariu, foarte vioi, cu multă mobilitate, cu dungi de un albastru metalic strălucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India (Danio rerio). 3 Fig. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constînd în dungi paralele, albe sau galbene. • pl. -e. /<fr. zèbre.

*ZEBRĂ 👉 ZEBRU.

*ZEBRU sm., ZEBRĂ (pl. -bre) sf. 🐒 Gen de mamifere de soiul calului, cu urechile lungi ca de catîr; are părul gălbuiu vărgat pe tot corpul, de la bot pînă la copite, cu dungi negre sau brune, paralele; e foarte iute la fugă și trăește în toată Africa de miază-zi și de răsărit (Hippotigris zebra) (🖼 5364) [fr. zèbre].

ZEBRĂ, zebre, s. f. Mamifer sălbatic din Africa înrudit cu calul, avînd părul galben-deschis sau alb, vărgat cu dungi negre sau brune (Hippotigris zebra).

ZEBRĂ, zebre, s. f. Mamifer sălbatic din Africa, înrudit cu calul, cu părul alb sau galben-deschis, vărgat cu dungi negre sau brune (Hippotigris zebra). – Fr. zèbre.

ZEBRĂ s.f. 1. Mamifer sălbatic înrudit cu calul, avînd corpul acoperit cu păr gălbui și vărgat cu dungi negre sau brune. 2. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constînd din linii albe continue paralele cu axa acesteia. [< fr. zèbre, cf. port. zebra].

ZEBRĂ s. f. 1. Mamifer african erbivor, imparicopitat, înrudit cu calul, cu păr gălbui și vărgat cu dungi negre sau brune. 2. Mic pește de recif și de acvariu, foarte vioi, cu multă mobilitate, cu dungi de un albastru metalic strălucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India. 3. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite. (din fr. zèbre)

zebră s. f. (circ.) Marcaj de traversare a străzii ◊ „Atenție la [...] semafoare și zebre!” R.l. 7 IV 74 p. 2. ◊ „Trec strada cu avânt pe zebră, la mijloc mă prinde stopul.” I.B. 11 IV 74 p. 1. ◊ „Zebre din metal. Zebrele, liniile și săgețile ce reglementează circulația pe străzi și șosele necesită din când în când o revopsire pentru a rămâne vizibile.” Sc. 28 XI 75 p. 5; v. și R.l. 29 VIII 79 p. 6 (din it. zebra (stradale), engl. zebra; în it. și în engl. pronunțarea este diferită de cea din română, deci cuv. a fost introdus pe calea scrisului; cf. germ. Zebrastreifen; DN, DEX – alt sens, DN3)

ZEBRĂ ~e f. 1) Cal sălbatic african, având corpul acoperit cu păr de culoare albă, vărgat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zèbre

zebru m. soiu de cal sălbatic din S. Africei, de forma catârului, a cărui piele albă sau gălbuie e vărgată cu dungi negre.

*zébră f., pl. e (cuv. din Congo, de unde vine și pg. it. engl. zebra, sp. cebra). Un fel de cal african sălbatic care are păru galben deschis vărgat cu negru și coada ca a măgaruluĭ. (Din el se trage calu arabic). – Și zébru (după fr. zèbre, m.).

zebra vb. ind. prez. 3 sg. zebrează

zebră (desp. ze-bră) s. f., g.-d. art. zebrei; pl. zebre

zebră (ze-bră) s. f., g.-d. art. zebrei; pl. zebre

zebră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. zebrei; pl. zebre

ZEBRĂ rulotă special amenajată în care se instalează punctul de conducere al zborului pe un aerodrom, fiind colorată în roșu și alb (dungi sau pătrate).