11 definiții pentru zdruncinător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător.

zdruncinător, ~oare a [At: URICARIUL, IV, 189/24 / V: (înv) ~ncen~, str~ / S și: sd~ / Pl: ~i, ~oare / E: zdruncina + -ător] 1 Zguduitor (1). 2 (Pex) Care aduce prejudicii, pagube. 3 (Îvr) Obositor.

zdruncinător, -oare adj. Care zdruncină, care hurducă. • pl. -ori, -oare. /zdruncina + -ător.

ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă.

ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină. – Din zdruncina + suf. -(ă)tor.

ZDRUNCINĂTOR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zdruncină; zguduitor. /a zdruncina + suf. ~ător

struncinător, ~oare a vz zdruncinător

zdruncenător, ~oare a vz zdruncinător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre

Intrare: zdruncinător
zdruncinător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinător
  • zdruncinătorul
  • zdruncinătoru‑
  • zdruncinătoare
  • zdruncinătoarea
plural
  • zdruncinători
  • zdruncinătorii
  • zdruncinătoare
  • zdruncinătoarele
genitiv-dativ singular
  • zdruncinător
  • zdruncinătorului
  • zdruncinătoare
  • zdruncinătoarei
plural
  • zdruncinători
  • zdruncinătorilor
  • zdruncinătoare
  • zdruncinătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncinător

  • 1. Care zdruncină, care hurducă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zguduitor

etimologie:

  • Zdruncina + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX