2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.

trențuit, ~ă a vz zdrențuit

zdrănțuit, ~ă a vz zdrențuit

zdrențuit, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. A. II, 424 / V: (pop) zdrăn~, trențuit / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdrențui] 1-5 Zdrențăros (1-5).

zdrențuit, -ă adj. 1 (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; rupt, sfîșiat. Năvăleau oamenii în izmene ude și zdrențuite (CA. PETR.). ◊ Fig. Balauri suflau în sus neguri zdrențuite (SADOV.). 2 (despre oameni) Care este îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. Este un om bărbos și zdrențuit (VIANU). • pl. -ți, -te. /v. zdrențui.

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte și alte obiecte de pînză) Prefăcut în zdrențe, rupt, sfîșiat; zdrențăros (1). Treceau acum, pe drumul din pădure, patru care încărcate cu lemne, însoțite de vreo douăzeci de săteni, în cămăși murdare, zdrențuite, cu topoarele pe umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 310. Abia privi cu coada ochiului rochia zdrențuită a mame-si, spînzurată într-un cui după ușă. ARDELEANU, D. 69. Săracul, umilit și strîns la piept, de sta să-i crape sucmanul cel zdrențuit de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 177. ◊ Fig. Soseau dc la munți, pe vînturile înălțimilor, nouri zdrențuiți. SADOVEANU, O. VII 171. Peste dealuri zgribulite, Peste țarini zdrențuite, A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. TOPÎRCEANU, P. 157. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros (2). Aduse invalizi și țărani zdrențuiți. PAS, Z. IV 158. Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61.

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) Îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRENȚUÍT adj. 1. v. sfâșiat. 2. găurit, jerpelit, hărtănit, rupt, sfâșiat, uzat, zdrențăros, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrențăros, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 4. v. zdrențăros. 5. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfâșiat, zdrențăros, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.)

ZDRENȚUIT adj. 1. sfîșiat, (reg.) peticit. (Cearșaf ~.) 2. găurit, rupt, sfîșiat, uzat, zdrențăros, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~. ) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrențăros, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 4. flenduros, rupt, zdrențăros, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rînticos. (Om ~.) 5. ferfenițit, hărtănit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.)

Intrare: zdrențuită
zdrențuită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zdrențuit
zdrențuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrențuit
  • zdrențuitul
  • zdrențuitu‑
  • zdrențui
  • zdrențuita
plural
  • zdrențuiți
  • zdrențuiții
  • zdrențuite
  • zdrențuitele
genitiv-dativ singular
  • zdrențuit
  • zdrențuitului
  • zdrențuite
  • zdrențuitei
plural
  • zdrențuiți
  • zdrențuiților
  • zdrențuite
  • zdrențuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrențuit

  • 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; zdrențăros (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rupt (adj.) sfâșiat zdrențăros 5 exemple
    exemple
    • Treceau acum, pe drumul din pădure, patru care încărcate cu lemne, însoțite de vreo douăzeci de săteni, în cămăși murdare, zdrențuite, cu topoarele pe umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 310.
      surse: DLRLC
    • Abia privi cu coada ochiului rochia zdrențuită a mame-si, spînzurată într-un cui după ușă. ARDELEANU, D. 69.
      surse: DLRLC
    • Săracul, umilit și strîns la piept, de sta să-i crape sucmanul cel zdrențuit de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 177.
      surse: DLRLC
    • figurat Soseau de la munți, pe vînturile înălțimilor, nouri zdrențuiți. SADOVEANU, O. VII 171.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste dealuri zgribulite, Peste țarini zdrențuite, A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. TOPÎRCEANU, P. 157.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros (1.1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zdrențăros 2 exemple
    exemple
    • Aduse invalizi și țărani zdrențuiți. PAS, Z. IV 158.
      surse: DLRLC
    • Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zdrențui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM