12 definiții pentru zdrăngănitură zdrăncănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.

zdrăngănitu sf [At: LB / S și: sd~ / Pl: ~ri / V: (înv) ~ncă~, zdrâncă~ (S și: sdrâncănitură) / E: zdrăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5).

zdrăngănitu s.f. Zdrăngănit. • pl. -i. /zdrăngăni + -tură.

ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Variantă: zdrăncănitúră s. f.

ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Din zdrăngăni + suf. -(i)tură.

zdrăncănitu sf vz zdrăngănitură

zdrâncănitu sf vz zdrăngănitură

ZDRĂNCĂNITÚRĂ s. f. v. zdrăngănitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri

zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRĂNGĂNITÚRĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)

ZDRĂNGĂNITU s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)

Intrare: zdrăngănitură
zdrăngănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăngănitu
  • zdrăngănitura
plural
  • zdrăngănituri
  • zdrăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zdrăngănituri
  • zdrăngăniturii
plural
  • zdrăngănituri
  • zdrăngăniturilor
vocativ singular
plural
zdrăncănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăncănitu
  • zdrăncănitura
plural
  • zdrăncănituri
  • zdrăncăniturile
genitiv-dativ singular
  • zdrăncănituri
  • zdrăncăniturii
plural
  • zdrăncănituri
  • zdrăncăniturilor
vocativ singular
plural

zdrăngănitură zdrăncănitură

etimologie:

  • Zdrăngăni + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM