9 definiții pentru zburdătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură.

ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. (Reg.) Salt, săritură. – Zburda + suf. -ătură.

zburdătu sf [At: DL / Pl: ~ri / E: zburda + -ătură] (Reg) Salt2 (1).

zburdătu s.f. (reg.) Salt, săritură. • pl. -i. /zburda + -ătură.

ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. Salt, săritură. Cărțile începură apoi să joace și să sară... Zburdaturile erau tot mai repezi, că năzdrăvanul se uita ca la o adevărată sfîrlează. ȘEZ. IX 118.

ZBURDĂTÚRĂ, zburdături, s. f. Salt, săritură. – Din zburda + suf. -(ă)tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri

zburdătúră s. f., g.-d. art. zburdătúrii; pl. zburdătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBURDĂTÚRĂ s. v. salt, săltătură, săritură.

zburdătu s. v. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ.

Intrare: zburdătură
zburdătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdătu
  • zburdătura
plural
  • zburdături
  • zburdăturile
genitiv-dativ singular
  • zburdături
  • zburdăturii
plural
  • zburdături
  • zburdăturilor
vocativ singular
plural

zburdătură

etimologie:

  • Zburda + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM