11 definiții pentru zbornic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik.

zbornic1 sn [At: BARCIANU / V: (înv) zvo~ / S și: sb~ / Pl: ~ice / E: slv съборникъ] (Înv) 1 Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase etc. 2 Antologie (manuscrisă) care conține texte istorice vechi, scrieri religioase și apocrife, literatură populară etc.

zbornic2 sm [At: ISER / Pl: ~ici / E: zbor2 + -nic] (Îvr) Orator (1).

zbornic s.n. (înv.) 1 Carte bisericească care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tîlcuri ale scripturii, comentarii religioase etc. 2 Codice manuscris alcătuit prin copierea laolaltă a unor texte variate (relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc.). • pl. -ce. /<slav. съборникъ.

ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă. – Din bg. sbornik.

ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (învechit) Carte cuprinzînd culegeri din viețile și învățăturile sfinților sau alte scrieri de literatură populară.

ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) Carte cuprinzând o culegere din viețile și învățăturile sfinților sau texte de literatură populară. – Bg. sbornik.

sbornic n. 1. carte bisericească ce conține o alegere din viețile și învățăturile sfinților; 2. manuscript mixt conținând diferite genuri de literatură populară. [Bulg. SBORNIK, colecțiune (de felurite scrieri mărunte)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice

Intrare: zbornic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbornic
  • zbornicul
  • zbornicu‑
plural
  • zbornice
  • zbornicele
genitiv-dativ singular
  • zbornic
  • zbornicului
plural
  • zbornice
  • zbornicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbornic

  • 1. învechit Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. învechit Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc.
    surse: DEX '09

etimologie: