zbornic s.n. (înv.) 1 Carte bisericească care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tîlcuri ale scripturii, comentarii religioase etc. 2 Codice manuscris alcătuit prin copierea laolaltă a unor texte variate (relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc.). • pl. -ce. /<slav. съборникъ.