12 definiții pentru zbir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Din fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor. Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stingă cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184. Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447. [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109. Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734.

ZBIR, zbiri, s. m. (În trecut) Reprezentant crud și brutal al unei autorități de stat; p. ext. persoană severă, brutală. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Fr. sbire (it. sbirro).

ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro].

ZBIR s. m. reprezentant tiran și brutal al autorității de stat; (p. ext.) om sever, crud și brutal. (< fr. sbire, it. sbirro)

ZBIR ~i m. înv. 1) Persoană oficială (mai ales polițist) care manifesta duritate și brutalitate. 2) Persoană care exercita o autoritate tiranică; tiran; satrap. /<fr. sbire, it. sbirro

*zbir m. (fr. sbire, d. it. sbirro). Iron. Agent de poliție. Fig. Om autoritar și sever.

sbir m. agent polițienesc (= fr. sbire).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: zbir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbir
  • zbirul
  • zbiru‑
plural
  • zbiri
  • zbirii
genitiv-dativ singular
  • zbir
  • zbirului
plural
  • zbiri
  • zbirilor
vocativ singular
  • zbirule
plural
  • zbirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbir

  • 1. Om aspru, crud, brutal; persoană care exercită o autoritate tiranică.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 NODEX sinonime: satrap tiran
    • 1.1. rar Agent fiscal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM sinonime: zapciu
    • 1.2. Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat.
      surse: DEX '09 4 exemple
      exemple
      • Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stînga cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184.
        surse: DLRLC
      • Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447.
        surse: DLRLC
      • [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109.
        surse: DLRLC
      • Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor.
        surse: DLRLC
      • diferențiere figurat Membru al unei organizații represive oficiale; agent al opresiunii.
        surse: DN sinonime: opresor, -oare
      • diferențiere Persoană oficială (mai ales polițist) care manifesta duritate și brutalitate.
        surse: NODEX
      • 1.2.1. prin extensiune Om sever, rigid.
        surse: DEX '09 DLRM MDN '00

etimologie: