2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. (Rar) Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.

zbenguitor, ~oare a [At: VOICULESCU, P. II, 74 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbengui + -itor] 1-2 Zvăpăiat (1-2).

zbenguitor, -oare adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastîmpărat. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /zbengui + -tor.

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastîmpărat.

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. – Din zbengui + suf. -(i)tor.

ZBENGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se zbenguie; neastâmpărat. [Sil. -gu-i-] /a se zbengui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre

zbenguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre

Intrare: zbenguitoare
zbenguitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbenguitor
zbenguitor adjectiv
  • silabație: zben-gu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenguitor
  • zbenguitorul
  • zbenguitoru‑
  • zbenguitoare
  • zbenguitoarea
plural
  • zbenguitori
  • zbenguitorii
  • zbenguitoare
  • zbenguitoarele
genitiv-dativ singular
  • zbenguitor
  • zbenguitorului
  • zbenguitoare
  • zbenguitoarei
plural
  • zbenguitori
  • zbenguitorilor
  • zbenguitoare
  • zbenguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbenguitor

etimologie:

  • Zbengui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX