2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zbănțuitu1 sf [At: DDRF / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbănțui1 + -itură] (Înv) Garnitură de fier.

zbănțuitu2 sf vz zbânțuitură

ZBĂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Rar) Zbenguială, zbănțuire. Numai la zbănțuituri ți-i gîndu. ALECSANDRI, T. 938.

zbănțuitúră f., pl. ĭ. Zbănțuĭală.

ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

zbânțuitu sf [At: ALECSANDRI, T. 938 / P: ~țu-i~ / V: zbăn~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbânțui + -itură] (Reg) 1 Zbenguială (1). 2 (Pex) Desfătare (7).

zbînțuitu s.f. (reg.) Zbînțuire. • sil. -țu-i-. pl. -i. /zbînțui + -tură.

ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

ZBÂNȚUITÚRĂ, zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -(i)tură.

sbănțuitură f. Mold. 1. garnitură de fier; 2. fig. desfrânare: numai la sbânțuituri ți-e gândul AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri

zbânțuitúră s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÎNȚUITU s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUITÚRĂ, zbănțuitúri, s. f. Zbânțuitură. (zbănțui + suf. -tură)

Intrare: zbănțuitură
zbănțuitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbânțuitură
zbânțuitură substantiv feminin
  • silabație: zbân-țu-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuitu
  • zbânțuitura
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturii
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturilor
vocativ singular
plural
zbănțuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuitu
  • zbănțuitura
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturii
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturilor
vocativ singular
plural

zbânțuitură zbănțuitură

etimologie:

  • Zbânțui + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM