zbâr [At: CREANGĂ, A. 57 / V: (pop) zbârn, (rar) zbr (S și: sbr), zbur, zvâr / S și: sb~ / Pl: ~uri sn / E: fo] 1 i (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită sunetul produs de un corp în mișcare (zborul păsărilor sau al insectelor, vibrația unei coarde, a unui motor, mișcarea fusului, a sfârlezei etc.) 2 sn (Reg; îf zbârn) Zbârnâială (2).

ZBÎR interj. Cuvînt care imită sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. – Onomatopee.

ZBÂR interj. (se folosește, de obicei prelungit, pentru a imita zgomotul produs de zborul păsărilor, de vibrația unei coarde etc.). /Onomat.

zbârn i vz zbâr

zbr i vz zbâr

zbur i vz zbâr

zvâr² i vz zbâr

zbîr interj. (adesea pronunț. cu „r”prelungit) Cuvînt care imită sunetul produs de un corp în mișcare (zborul păsărilor sau al insectelor, vibrația unei coarde, a unui motor, mișcarea fusului etc.) Musca – zbrr! -fugi afară (POP.). • și (pop.) zbr, zbîrn, zbur interj. /onomat.

zbîrn interj. v. zbîr.

zbr interj. v. zbîr.

ZBÎR interj. (De obicei cu «r» prelungit) Onomatopee care redă sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. V. zbîrn. Auzind aceste vorbe, musca – zbîrrr! – fugi afară. RETEGANUL, P. III 75. Pupăza, zbîr! pe-o dugheană. CREANGĂ, A. 57.

sbâr! int. imită sborul păsărilor: pupăza sbâr pe o dughiană! CR.

zbîr (d. zbor 1), interj. care redă huĭetu unuĭ zbor de păsărică: băĭatu deschise cușca, și pasărea zbîr pe ușă afară!

zbâr / zbârrr interj.

zbâr/zbârrr interj.

zvâr/zvârr interj.

zbîr / zbîrrr interj.

sbîr interj. – Sugerează ideea de frison. – Var. zbîr. Creație expresivă, de la bîr, cu s- expresiv; pentru formare, cf. și sfîr, svîr. – Der. sbîrci, vb. (a se clătina, a face să tremure o suprafață netedă, ca de ex. oglinda apei; a brăzda, a încreți; refl., a se sfriji, a se rida), prin contaminare cu bg. bărčă „a încreți” (der. directă din bg., cf. Geheeb, Jb., IV, 31; Tiktin; Conev 84, Candrea, este dificilă fonetic); sbîrceală, s. f. (încrețitură); sbîrci, s. n. (rid, cută); sbîrciog, s. m. (ciupercă, Morchella conica) rezultatul unei contaminări cu rus. smorčok „ciupercă”; sbîrcitură, s. f. (încrețitură, brazdă; cută; ramolit); desbîrci, vb. (a descreți); sbîrci, vb. (a greși, a rata lovitura, în jocurile de copii), probabil datorat obiceiului de a striga sbîr sau sbîrci, pentru a intimida jucătorul care este la rînd; sbîrcăci, vb. (a răvăși, a lăsa într-o stare jalnică); sbîrli, vb. (a tremura, a încreți, a (se) ridica părul, țepii; refl., a se supăra, a se necăji), cu suf. expresiv -li, cf. mr. zbîrlescu (relația cu rus. burlitĭ „a face zgomot”, propusă de Cihac, II, 34, nu e probabilă); sborși, vb. (a se ridica în sus; refl., a se supăra), în loc de *sbîrși (după Cihac, II, 484, din mag. borsós „ridicat în sus”); sborș, s. m. (Mold., pește, Gasterosteus platygaster), numit așa datorită spinilor dorsali foarte ridicați, cf. numele fr. épinoche; sbîrgi, vb. refl. (Mold., a se strica vremea, a se face urît); sbîrgoi, s. n. (înrăutățire). Cf. sbîrn, îmbîrliga.

ZBÎR interj. ~; cuvînt care sugerează ideea de a fi trecut de un fior. (onomat., s- expresiv + bîr)