ZBÎR interj. (De obicei cu «r» prelungit) Onomatopee care redă sunetul produs de zborul păsărilor sau al insectelor, de vibrația unei coarde, a unui motor etc. V. zbîrn. Auzind aceste vorbe, musca – zbîrrr! – fugi afară. RETEGANUL, P. III 75. Pupăza, zbîr! pe-o dugheană. CREANGĂ, A. 57.