2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui.
zbânțuire sf [At: HEM 2471 / V: (înv) zbăn~ / S și: sbănțuire / Pl: ~ri / E: zbânțui] (Rar) Zbenguială (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBÎNȚUÍRE, zbînțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbînțui; zbenguială.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBĂNȚUÍ vb. IV v. zbânțui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBĂNȚUÍ vb. IV v. zbânțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zbânțui vr [At: HEM 2471 / V: zbăn~ / Pzi: zbânțui și ~esc / E: fo] 1-2 A zburda (1-2). 3 (Pop) A se hârjoni (1). 4 (Mol) A se agăța cu mâinile, brațele etc. de ceva legănând cu picioarele în aer. 5 (Reg) A merge la petrecere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbînțui vb. IV. refl. (pop) A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. M-am zbînțuit așa, pe coclaurile bulgărești (GAL.). • prez.ind. zbînțui. și zbănțui vb. IV. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zbînțuire s.f. (pop.) Acțiunea de a se zbînțui și rezultatul ei; (pop.) zbînțuială, zbînțuit, (reg.) zbînțuitură. pl. -i. /v. zbînțui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBĂNȚUÍ, zbănțuiesc și zbănțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. Te-ai duce dimIneața la horă să te zbănțui și să chiui. C. PETRESCU, R. DR. 241. Mă uitam cu dor la ceilalți copii cum alergau și se zbănțuiau pe afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. Mă mir cum nu s-o săturat de zbănțuit. ALECSANDRI, T. 413. ◊ Variantă: zbînțuí (STANCU, D. 72) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBĂNȚUÍRE, zbănțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbănțui; zbenguială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBÎNȚUÍ vb. IV v. zbănțui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBĂNȚUÍ vb. IV. v. zbînțui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBÎNȚUÍ, zbî́nțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZBÂNȚUÍ mă zbânțui intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbengui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sbănțuì v. Mold. 1. a lega cu sbanțuri; 2. fig. a face ștrengării: nu s’a săturat de sbănțuit AL. [Sensul figurat e obscur].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbănțuĭésc v. tr. (d. zbanț). Leg cu zbanțurĭ. V. refl. (cp. cu balț și it. balzo, sbalzo, săritură, balzare, sbalzare, a sări). Sar, mă joc, mă agăț, zburd, mă zbenguĭesc: copiiĭ se zbănțuĭaŭ pin pod. V. bîstîcîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbânțuire (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuirii; pl. zbânțuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbânțuíre s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zbânțui (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbânțui, 2 sg. te zbânțui, 3 se zbânțuie, imperf. 3 sg. se zbânțuia; conj. prez. 3 să se zbânțuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbânțuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbânțui, 3 sg. și pl. zbânțuie, imperf. 3 sg. zbânțuiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBÂNȚUÍRE s. v. joacă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÂNȚUÍ vb. v. zburda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÎNȚUI vb. a se zbengui, a zburda. (Toată ziua se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZBÎNȚUIRE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
A se zbânțui ≠ a se liniști
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZBĂNȚUÍ, zbắnțui, vb. IV. ~ 2. Tranz. A strânge, a fixa, a prinde cu o verigă de fier, cu un cerc de metal. (din zbanț)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zbânțuire, zbânțuirisubstantiv feminin
etimologie:
- zbânțui DEX '09 DEX '98
zbânțui, zbânțuiverb
- 1. A se zbengui, a fi neastâmpărat; a se juca sărind și alergând. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Te-ai duce dumneata la horă să te zbănțui și să chiui. C. PETRESCU, R. DR. 241. DLRLC
- Mă uitam cu dor la ceilalți copii cum alergau și se zbănțuiau pe afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. DLRLC
- Mă mir cum nu s-o săturat de zbănțuit. ALECSANDRI, T. 413. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX