13 definiții pentru zatcă zapcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zátcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zắtci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.

zatcă s.f (pop.) Întinzător la războiul de țesut • pl. -ce, zătci. /<bg. задка.

zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].

zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÁTCĂ s. v. întinzător, întorcător, slobozitor.

zatcă s. v. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.

ZÁTCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi)

ZÁPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)

Intrare: zatcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zatcă
  • zatca
plural
  • zătci
  • zătcile
genitiv-dativ singular
  • zătci
  • zătcii
plural
  • zătci
  • zătcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapcă
  • zapca
plural
  • zăpci
  • zăpcile
genitiv-dativ singular
  • zăpci
  • zăpcii
plural
  • zăpci
  • zăpcilor
vocativ singular
plural

zatcă zapcă

etimologie: