17 definiții pentru zarzavat zerzavat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zarzavat sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XIV, 133 / V: (reg) zărzăv~, (înv) zer~ / Pl: ~uri și (reg) ~e / E: tc zarzavat, zerzevat, bg зарзават, зерзеват] 1 (De obicei csc) Plante comestibile, cultivate în grădini, sere, loturi specializate etc. de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile Si: verdețuri. 2 (Pex; șîs ~ de supă) Rădăcină de morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină etc. (folosită la prepararea supei). 3 (Fig; irn) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile de damă.

ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.

ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zarzevat.

ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini (v. legumă); (în special la sg.) rădăcini de morcovi, pătrunjel, păstîrnac, care se fierb în supă. Grădină de zarzavat.Zărirăm între tufari, într-un capăt de grădină, o femeie... Ne privi lung... și trecu înainte prin împărăția zarzavaturilor ei. SADOVEANU, O. VII 267. Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63. Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286. ♦ Fig. (Depreciativ) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești. Ai văzut ce rău îi venea pălăria? Ce era zarzavatul ăla? BASSARABESCU, V. 9.

ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini; legume, verdețuri. – Tc. zerzavat.

zarzavát s. n. (arg.) ◊ „[...] din pricină că dolarii sunt verzi au fost numiți «verdeață», apoi «zarzavat», iar cei care îi schimbă se numesc «zarzavagii»! Modeștilor hoți de buzunare, «găinarilor» adică, li se spune elevat «avicultori»!” R.l. 5 IX 91 p. 4

ZARZAVÁT ~uri n. 1) mai ales la pl. Grup de plante cultivate în grădină și folosite în alimentație (reprezentanți: pătlăgica, castravetele, varza etc.); legume; verdețuri. 2) Plantă din acest grup. /<turc. zerzevat

zarzavat n. pl. legume: vezi de zarzavaturile dela bucătărie ISP. [Turc. ZARZAVAT, lit. verdețuri].

zarzavát n., pl. urĭ (turc. zarzavat, zerzevat, d. pl. ar. sebzevat, care vine d. pers. sebze, zarzavat, d. sebz, verde). Legume, verdeață: un cîmp de zarzavat, un chilogram de zarzavat. Pl. Felurĭ de zarzavat. – Și zerz- (Doc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zarzavát s. n. pl. zarzaváturi

zarzavát s. n., pl. zarzaváturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZARZAVÁT s. verdețuri (pl.). (Legume și ~uri.)

ZARZAVAT s. verdețuri (pl.). (Legume și ~turi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zarzavát (-turi), s. n. – Verdeață, legume. – Mr. zărzavate, megl. zărzăvat. Tc. (per.) zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb. zarzavat.Der. zarzavagiu, s. m. (vÎnzător de fructe și verdețuri), din tc. zarzavatci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zarzavat, zarzavaturi s. n. 1. (intl.) bani mărunți, mărunțiș. 2. (prst.) lipsă de câștiguri, jenă financiară a stabilimentului. 3. lucru lipsit de importanță. 4. dolari.

seară de zarzavat expr. (prst.) seară fără clienți / cu câștiguri slabe.

Intrare: zarzavat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarzavat
  • zarzavatul
  • zarzavatu‑
plural
  • zarzavaturi
  • zarzavaturile
genitiv-dativ singular
  • zarzavat
  • zarzavatului
plural
  • zarzavaturi
  • zarzavaturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zerzavat
  • zerzavatul
  • zerzavatu‑
plural
  • zerzavaturi
  • zerzavaturile
genitiv-dativ singular
  • zerzavat
  • zerzavatului
plural
  • zerzavaturi
  • zerzavaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zarzavat zerzavat

  • 1. (cu sens) colectiv (Grup de ) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: legumă (pl. -e) verdețuri 3 exemple
    exemple
    • Zărirăm între tufari, într-un capăt de grădină, o femeie... Ne privi lung... și trecu înainte prin împărăția zarzavaturilor ei. SADOVEANU, O. VII 267.
      surse: DLRLC
    • Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63.
      surse: DLRLC
    • Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În special la singular) Plantă din acest grup.
      surse: NODEX
      • 1.1.1. Rădăcini de morcovi, pătrunjel, păstârnac, care se fierb în supă.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Grădină de zarzavat.
          surse: DLRLC
    • 1.2. figurat depreciativ Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ai văzut ce rău îi venea pălăria? Ce era zarzavatul ăla? BASSARABESCU, V. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. argou; argotic Dolar (american).
    surse: DCR2 un exemplu
    exemple
    • argou; argotic [...] din pricină că dolarii sunt verzi au fost numiți «verdeață», apoi «zarzavat», iar cei care îi schimbă se numesc «zarzavagii»! Modeștilor hoți de buzunare, «găinarilor» adică, li se spune elevat «avicultori»! R.l. 5 IX 91 p. 4.
      surse: DCR2

etimologie: