ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

zarzăr sm [At: GENILIE, G. 186/19 / V: (reg) ~zan, ~zar¹, ~ăl, ~ăn, ~zun, (înv) ~zer / Pl: ~i / E: drr zarzără] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, asemănător cu caisul, cu frunze lat-ovale, cu flori mici, albe, cu fructe sferice mici, de culoare galbenă-portocalie sau roșie pătată, cu gust dulce-acrișor și cu sâmburi amari Si: (reg) cais (1), piersic, piersic de vară, (reg) tinghirel, zărzălui, zordolini (Armeniaca vulgaris). 2 (Reg) Corcoduș (Prunus cerasifera)

ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

ZÁRZĂR, zarzări, s. m. Pom fructifer asemănător cu caisul, ale cărui fructe sînt mici, cu gust acrișor și cu sîmburi amari (Armeniaca vulgaris); (regional) corcoduș. Crengile zarzărului porniră să se legene ușor, încărcate de flori, ca într-un vis. MIHALE, O. 354. Îi arunc un zîmbet și copilul Ca un zarzăr a-nflorit sub cer. BENIUC, V. 59. Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Și-a răsfirat crenguțele, ca spinii. TOPÎRCEANU, B. 5.

ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu fructele mici și cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără.

ZÁRZĂR ~i m. Pom fructifer asemănător cu caisul, dar cu fructe mai mici, puțin acre și cu sâmburi amari. /Din zarzără

zarzăr m. 1. cais cu miezul amar (Prunus armeniaca); 2. Tr. corcoduș (Prunus cerasifera). [Gr. mod. ZÉRZALON (din turc. ZERDALU, lit. prună galbenă)].

zárzăr m. (d. zarzără). Mold. Munt. est. Un pom rozaceŭ originar din Turchestan și Mongolia (prunus armeniaca). Florile luĭ îs albe și apar în aintea frunzelor. Poamele luĭ (niște drupe marĭ galbene) îs foarte gustoase și aŭ sîmburele amar. Trans. Corcoduș. – Și -zar (Mold.), -zăn (Olt.), -zăl (Gorj), zărzălúĭ (Meh.). V. cais.

zárzan sm vz zarzăr

zárzar¹ sm vz zarzăr

zárzăl sm vz zarzăr

zárzăn sm vz zarzăr

zárzer sm vz zarzăr

zárzun sm vz zarzăr

zárzăn m. Olt. Zarzăr. Corcoduș.

zărzălúĭ, V. zarzăr.

zárzăr s. m., pl. zárzări

zárzăr s. m., pl. zárzări

ZÁRZĂR s. v. corcoduș.

zarzăr s. v. CORCODUȘ.