19 definiții pentru zarpa zerbaf zarba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

zarpá sf [At: (a. 1579) HEM, 65 / V: ~rbá, ~rbáh, ~h, zărbá, zerbán, zerbáp / Pl: ~le / E: tc zerbaf] 1 (Îvp) Brocart. 2 (Pex) Haină confecționată din zarpa (1).

zarpa s.f. (înv., pop.) Stofa scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; ext. haină confecționată din această stofa. Se îmbrăca numai în zarpale și haine scumpe (DOC.). • pl. -ale. /tc. zerbaf.

ZARPÁ, zarpale, s. f. (Învechit și popular) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint (v. brocart); p. ext. îmbrăcăminte de brocart. Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur. PANN, P. V. III 39. Hainele îi sfîșia, Zarpalele îi rupea. TEODORESCU, P. P. 508.

ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Tc. zerbaf.

zarpà f. brocat și haină de brocat: fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom. zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].

zarpá și (maĭ vechĭ) -bá f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, și bafte, țesut). Vechĭ. O stofă scumpă de matasă țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă: umbla numaĭ în zarpale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpá s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZARBÁ s. f. (Var.) Zarpa. (cf. zarpa)

zarbá (-ále), s. f. – Brocart de aur. – Var. zarpa. Tc. (per.) zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin). Sec. XVI, înv.

Intrare: zarpa
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarpa
  • zarpaua
plural
  • zarpale
  • zarpalele
genitiv-dativ singular
  • zarpale
  • zarpalei
plural
  • zarpale
  • zarpalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zerbaf
  • zerbaful
  • zerbafu‑
plural
  • zerbafuri
  • zerbafurile
genitiv-dativ singular
  • zerbaf
  • zerbafului
plural
  • zerbafuri
  • zerbafurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarba
  • zarbaua
plural
  • zarbale
  • zarbalele
genitiv-dativ singular
  • zarbale
  • zarbalei
plural
  • zarbale
  • zarbalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zarpa zerbaf zarba

  • 1. învechit Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brocart 2 exemple
    exemple
    • Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur. PANN, P. V. III 39.
      surse: DLRLC
    • Hainele îi sfîșia, Zarpalele îi rupea. TEODORESCU, P. P. 508.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Îmbrăcăminte de brocart.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: