2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zang i [At: DDRF / V: (reg) ~a, zâng, zing / E: fo] Cuvânt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă.

zang interj. Cuvînt care redă zgomotul caracteristic produs de mișcarea, lovirea etc. unor obiecte de metal sau de sticlă. Zang, s-a spart geamul! (POP.). • /onomat.

zang și (rar) zîng (d. zăngănesc, ca zbîr, zbirn d. zbor, zbîrnîĭ) interj. care arată sunetu cĭocniriĭ lamelor de metal (de ex., al unor săbiĭ) și a paharelor supțirĭ. V. zdrang, zur, dang, țanc 2.

ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee.

ZÎNG interj. Onomatopee care redă sunetul clopotelor sau al metalelor lovite. Variantă: zang interj.

ZÂNG interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de clopot sau de un metal la lovire) /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang și der. zanga. Creație expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s. f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s. n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor).

Intrare: zang
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zang
zanga interjecție
interjecție (I10)
  • zanga
zâng interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zâng
Intrare: zâng
zâng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

zang zanga zâng

  • 1. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX Șăineanu, ed. VI

etimologie: