11 definiții pentru zaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

záică sf [At: MARIAN, O. II, 69 / V: (reg) ~iță / Pl: ~ici și zăici / E: ns cf gaiță] 1 (Orn; reg) Gaiță (1) (Garrulus glandarius). 2 (Reg; pex; dep) Copil murdar. 3 (Reg; pex) Haină de postav făcută în casă Si: (reg) recăl.

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec.

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; regional) Gaiță.

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță.

zaică f. Tr. Zool. gaiță. Origină necunoscută.

záiță sf vz zaică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici

záică s. f. (sil. zai-), g.-d. art. záicii; pl. zaici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

záică (-ci), s. f. – Gaiță (Garrulus glandarius). – Var. zaiță. Mag. szaikó (REW 3640), mai puțin probabil din bg. zaiči „iepuraș” (Candrea). În Banat, var. prin contaminare cu gaiță.

Intrare: zaică
  • silabație: zai-că
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaică
  • zaica
plural
  • zaici
  • zaicile
genitiv-dativ singular
  • zaici
  • zaicii
plural
  • zaici
  • zaicilor
vocativ singular
plural

zaică

etimologie: