zaharniță sf [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VII, 626 / V: (înv) zăh~ / S și: (rar) sa~ / Pl: ~țe și (rar) zahărniți / E: zahăr + -niță] Vas mic în care se păstrează zahărul (1).

zaharniță s.f. Vas special (dintr-un serviciu de ceai, de cafea etc.) în care se ține zahărul. O zaharniță veche și un cleștișor... completau dichisul (VIN.). • pl. -e. /zahăr + -niță.

ZAHARNIȚĂ, ❍ZĂHARNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🏺 Vas, chisea, în care se ține zahăr (🖼 5356): ia zahărul cu degetele din zăharniță ș’poi îi pune în clește (ALECS.).

ZAHARNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic, în care se ține zahărul. Mama să vă cumpere unt și să vă servească ceaiul în curte, la o masă cu-nvelitoare albă, cu tot dichisul: zaharniță cu clește de argint, șervețele de hîrtie. PAS, Z. I 22.

ZAHARNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas în care se ține zahărul. – Din zahar + suf. -niță.

zaharniță f. vas în care se pune zahăr.

zahárniță f., pl. e (bg. zaharnica. Cp. cu solniță). Chisea orĭ cutie de ținut zahăru pe masă.

saharniță sf vz zaharniță

zăharniță sf vz zaharniță

ZAHARNIȚ/Ă ~e f. Vas în care se ține zahărul. [G.-D. zaharniței] /zahăr + suf. ~niță

zaharniță s. f., g.-d. art. zaharniței; pl. zaharnițe

zaharniță s. f., g.-d. art. zaharniței; pl. zaharnițe

zaharniță s. f., g.-d. art. zaharniței; pl. zaharnițe