12 definiții pentru zăstimp zăstâmp zastâmp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăstimp sn [At: (a. 1699) FN. 69 / V: (înv) zăstip, ~tămp, ~tâmp, ~tâmpăr, (reg) ~tânc, zastâmp / Pl: ~uri / E: ză- + timp cf estimp, răstimp, rs застимп] 1 (Îrg) Răstimp (1). 2 (Îvr; îlav) Cu ~tâmpăr Din timp în timp.

zăstimp s.n. (înv., reg.) Răstimp. Urletul de tunuri nu avea zăstimpuri (VOIC.). • pl. -uri. /ză- + timp.

ZĂSTÍMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup.

zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)].

zăstímp și -î́mp, V. răstimp.

ZĂSTÎ́MP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.

răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂSTÍMP s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.

zăstimp s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂSTÍMP, zăstímpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca și răstimp)

ZĂSTẤMP, zăstấmpuri, s. n. (Var.) Zăstimp.

Intrare: zăstimp
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăstimp
  • zăstimpul
  • zăstimpu‑
plural
  • zăstimpuri
  • zăstimpurile
genitiv-dativ singular
  • zăstimp
  • zăstimpului
plural
  • zăstimpuri
  • zăstimpurilor
vocativ singular
plural
zăstâmp substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăstâmp
  • zăstâmpul
  • zăstâmpu‑
plural
  • zăstâmpuri
  • zăstâmpurile
genitiv-dativ singular
  • zăstâmp
  • zăstâmpului
plural
  • zăstâmpuri
  • zăstâmpurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zastâmp
  • zastâmpul
  • zastâmpu‑
plural
  • zastâmpuri
  • zastâmpurile
genitiv-dativ singular
  • zastâmp
  • zastâmpului
plural
  • zastâmpuri
  • zastâmpurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăstimp zăstâmp zastâmp

etimologie: