ZĂRĂFIE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

zărăfie sf [At: (a. 1799) CAT. MAN. I, 617 / S și: săr~ / Pl: ~ii / E: zaraf + -ie] (Îvp) 1 Casieria vistieriei. 2 Localul unde se afla casieria vistieriei. 3 Dare de bani cu camătă Si: cămătărie (1), (înv) zaraflâc (1). 4 (Pex) Ocupație a zarafului Si: cămătărie (2), (înv) zaraflâc (2).

zărăfie s.f. (înv.,pop.) 1 Ocupația zarafului; cămătărie. Te-ai apucat de zărăfie (CA. PETR.). 2 Localul zarafului. Zărăfia județului (OȚETEA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zaraf + -ie.

ZĂRĂFIE sf. ⚚ Localul zarafului, casă unde se schimbă bani.

ZĂRĂFIE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

ZĂRĂFIE, (2) zărăfii, s. f. 1. Ocupația zarafului; cămătărie. Pitulice învîrtea și un mic negoț de zărăfie. CHIRIȚESCU, GR. 198. 2. Localul zarafului.

ZĂRĂFIE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Din zaraf + suf. -ie.

ZĂRĂFIE ~i f. înv. 1) Local unde se schimbau banii. 2) Ocupația de zaraf; cămătărie. [G.-D. zărăfiei] /zaraf + suf. ~ie

zărăfie f. localul zarafului.

zărăfíe f. (d. zaraf). Schimbătorie, meseria saŭ bĭurou zarafuluĭ.

sărăfie sf vz zărăfie

zărăfie (înv., pop.) s. f., art. zărăfia, g.-d. art. zărăfiei; (prăvălii) pl. zărăfii, art. zărăfiile (desp. -fi-i-)

zărăfie (înv.) s. f., art. zărăfia, g.-d. art. zărăfiei; (localuri) pl. zărăfii, art. zărăfiile

zărăfie s. f., art. zărăfia, g.-d. art. zărăfiei; (localuri) pl. zărăfii, art. zărăfiile

ZĂRĂFIE s. v. cămătărie.

zărăfie s. v. CĂMĂTĂRIE.