2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăpci v vz zapcii

zăpcì v. od. a executa pe cale administrativă, a asupri cu dări (vorbind de zapcii): să nu ne mai zăpcească NEGR. [Tras din zapciu].

zátcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zắtci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.

zatcă s.f (pop.) Întinzător la războiul de țesut • pl. -ce, zătci. /<bg. задка.

zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].

2) zapciésc1 v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ.[1]

  1. 1. Și zăpcesc. Vezi trimiterea corespunzătoare. — LauraGellner

zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÁTCĂ s. v. întinzător, întorcător, slobozitor.

zatcă s. v. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZÁPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)

ZÁTCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi)

zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.

Intrare: zăpci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăpci
  • zăpcire
  • zăpcit
  • zăpcitu‑
  • zăpcind
  • zăpcindu‑
singular plural
  • zăpcește
  • zăpciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăpcesc
(să)
  • zăpcesc
  • zăpceam
  • zăpcii
  • zăpcisem
a II-a (tu)
  • zăpcești
(să)
  • zăpcești
  • zăpceai
  • zăpciși
  • zăpciseși
a III-a (el, ea)
  • zăpcește
(să)
  • zăpcească
  • zăpcea
  • zăpci
  • zăpcise
plural I (noi)
  • zăpcim
(să)
  • zăpcim
  • zăpceam
  • zăpcirăm
  • zăpciserăm
  • zăpcisem
a II-a (voi)
  • zăpciți
(să)
  • zăpciți
  • zăpceați
  • zăpcirăți
  • zăpciserăți
  • zăpciseți
a III-a (ei, ele)
  • zăpcesc
(să)
  • zăpcească
  • zăpceau
  • zăpci
  • zăpciseră
Intrare: zatcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zatcă
  • zatca
plural
  • zătci
  • zătcile
genitiv-dativ singular
  • zătci
  • zătcii
plural
  • zătci
  • zătcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapcă
  • zapca
plural
  • zăpci
  • zăpcile
genitiv-dativ singular
  • zăpci
  • zăpcii
plural
  • zăpci
  • zăpcilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zatcă zapcă

etimologie: