10 definiții pentru ytriu yttriu Y


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

YTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

YTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

ytriu sns [At: ANTONESCU, D. / P: i-triu / V: (rar) ytrium / E: fr yttrium] (Chm) Element chimic cu caracter metalic, asemănător lantanidelor, de culoare albă-cenușie, relativ ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje.

ytriu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, cu proprietăți asemănătoare lantanidelor, care cristalizează în sistemul hexagonal și se găsește în natură sub formă de combinații, fiind folosit la construcția reactoarelor nucleare (Y). • /<fr. yttrium, engl. yttrium.

YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].

YTRIU s. n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)

*yttriŭ n. Chim. Un corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 89. Descoperit la 1794. – Italieniĭ scriŭ ittrio.[1]

  1. Și itriu. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ytriu [triu pron. trĭu] (y-triu) s. n., art. ytriul; simb. Y

ýtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.

Intrare: ytriu
  • silabație: y-triu info
  • pronunție: itrĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ytriu
  • ytriul
  • ytriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ytriu
  • ytriului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yttriu
  • yttriul
  • yttriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • yttriu
  • yttriului
plural
vocativ singular
plural
Y simbol
  • pronunție: igrec
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Y
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ytriu yttriu Y

  • 1. Element chimic (metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil), asemănător cu elementele din familia pământurilor rare, folosit la elaborarea unor aliaje.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • comentariu simbol Y
    surse: DOOM 2

etimologie: