XILOGRAFIE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie.

xilografie sf [At: LM / S și: (înv) xylographie / Pl: (3) ~ii / E: fr xylographie] 1 Arta de a grava în lemn. 2 Procedeu tipografic în care se folosesc clișee gravate în lemn Si: xilogravură (1). 3 Clișeu tipografic gravat în lemn.

XILOGRAFIE, (2) xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clișee gravate în lemn, arta de a grava în lemn. 2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie.

XILOGRAFIE s. f. 1. Procedeu de tipar la care se folosesc clișee gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu gravat în lemn.

XILOGRAFIE s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clișee gravate în lemn; arta de a grava în lemn. 2. Clișeu gravat în lemn. – Fr. xylographie.

XILOGRAFIE s.f. 1. Arta de a grava în lemn; gravură în lemn. 2. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn. ♦ Clișeu gravat în lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylographie].

XILOGRAFIE s. f. 1. arta de a grava în lemn; clișeu, gravură în lemn. 2. procedeu de tipar înalt, cu clișee gravate în lemn. (< fr. xylographie)

XILOGRAFIE f. poligr. 1) Procedeu tipografic în care se folosesc clișee gravate în lemn. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Clișeu tipografic gravat în lemn. [G.-D. xilografiei; Sil. -lo-gra-] /<fr. xylographie

xilografie f. arta de a săpa în lemn.

*xilografíe f. (d. vgr. xýlon, lemn, și grápho, scriŭ; xylographéo, scriŭ pe lemn). Vechea artă tipografică, în care literele nu eraŭ mobile, ci săpate pe o tăbliță (după invențiunea luĭ Laurențiu Coster din Harlem, † 1440).

xilografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. xilografia, g.-d. art. xilografiei; (clișee) pl. xilografii, art. xilografiile (desp. -fi-i-)

xilografie (-lo-gra-) s. f., art. xilografia, g.-d. art. xilografiei; (clișee) pl. xilografii, art. xilografiile

xilografie s. f. (sil. -gra-), art. xilografia, g.-d. art. xilografiei; (clișee) pl. xilografii, art. xilografiile

xilografie, -fiei gen. a.

xilografiez, -fiază 3, -fiem 1 pl., -fiam 1 imp., -fiere inf. s.

XILO- „lemn, copac, pădure; lemnos, lignificat”. ◊ gr. xylon „lemn, pădure” > fr. xylo-, germ. id., engl. id., it. xilo- > rom. xilo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat de pădure; ~crom (v. -crom), s. m., ansamblu de pigmenți taninici din lemn; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre ciuperci) Care atacă lemnul copacilor. 2. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune a insectelor xilofage; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre organisme) care crește pe ramurile plantelor moarte; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante lemnoase, cuprinzînd arbori, arbuști și subarbuști; ~fon (v. -fon), s. n., instrument muzical format din lamele de lemn; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează țesut lemnos; ~graf (v. -graf), s. m., gravor în lemn; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Gravură în lemn. 2. Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu tipografic în lemn; ~id (v. -id), adj., cu o structură asemănătoare cu aceea a lemnului; ~latrie (v. -latrie), s. f., cult al zeilor de lemn; ~lit (v. -lit₁), s. n., lemn fosilizat; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu tipografic la care clișeele se realizează pe plăci de lemn acoperite cu un strat de calcar; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul lemnului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară cubajul lemnelor; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini lignificate; ~stromă (v. -stromă), s. f., miceliu al ciupercilor xilofage, dezvoltat în interiorul țesutului lemnos; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical pe baza unor varietăți de lemn; ~tipie (v. -tipie), s. f., tipar cu litere de lemn; ~tomie (v. -tomie), s. f., studiu microscopic și anatomic al țesuturilor lemnoase aparținînd plantelor fosile sau actuale.