10 definiții pentru xerodermie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscăciunea pielii din cauza creșterii stratului cornos al epidermei și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie.

xerodermie sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr xérodermie] Boală congenitală caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii din cauza creșterii stratului cornos și a scăderii secrețiilor cutanate.

xerodermie s.f. (med.) Boală de piele caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii, din cauza creșterii stratului cornos și a scăderii secrețiilor cutanate. • pl. -ii. g.-d. -iei. /fr. xérodermie.

XERODERMÍE, xerodermii, s. f. Boală de piele caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii din cauza creșterii stratului cornos și a scăderii secrețiilor cutanate. – Din fr. xérodermie.

XERODERMÍE s.f. Boală congenitală caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii. [Gen. -iei. / < fr. xérodermie, cf. gr. xeros – uscat, derma – piele].

XERODERMÍE s. f. uscarea și descuamarea patologică a pielii. (< fr. xérodermie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

xerodermíe s. f., art. xerodermía, g.-d. xerodermíi, art. xerodermíei; pl. xerodermíi, art. xerodermíile

xerodermíe s. f., art. xerodermía, g.-d. xerodermíi, art. xerodermíei; pl. xerodermíi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

XERO- „uscare, ariditate; sec, arid, deșertie”. ◊ gr. xeros „dur, arid, sec” > fr. xéro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. xero-. □ ~bole (v. -bol), s. f. pl., plante anemocore sau dinamocore care își răspîndesc semințele prin expulzare după crăparea carpelelor uscate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe uscate; sin. xerocarpic; ~cazie (~chazie) (v. -cazie), s. f., răspîndire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., uscare a buzelor; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie în condiții de uscăciune extremă; ~dermie (v. -dermie) s. f., boală congenitală caracterizată prin uscăciunea și descuamarea pielii; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu alimente uscate; ~fagie (v. -fagie), s. f., regim alimentar bazat pe alimente uscate, seci; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe terenuri uscate; ~filie (v. -filie1), adj., proprietate a organismelor xerofile; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri aride; ~fitic (v. -fitic), adj., adaptat la condiții de sol cu umiditate scăzută; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care nu poate trăi în ținuturi secetoase; ~geofite (v. -geo-, v. -fit), s. f. pl., 1. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. 2. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit în xerografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică; ~helofite (v. helo-1, v. -fit), s. f. pl., plante de mlaștini caracterizate prin transpirație pronunțată; ~higrobionte (v. higro-, v. -biont), s. f. pl., plante care nu pot suporta vreme îndelungată lipsa apei; ~menie (v. -menie), s. f., apariție a simptomelor organice ale perioadei menstruale, fără menstruație; ~morf (v. -morf), adj., (despre plante) adaptat la secetă; ~morfie (v. -morfie), s. f., totalitate a adaptărilor morfologice ale plantelor la condițiile de uscăciune; sin. xeromorfoză, xeromorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., xeromorfie*; ~poiofil (v. poio-, v. -fil1), adj., care crește pe pășuni uscate; ~poiofite (v. poio-, v. -fit), s. f. pl., plante erbacee spontane, fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate; sin. buruieni; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori uscați, diseminați pe timp secetos; ~stomie (v. -stomie), s. f., uscare a mucoasei bucale; ~term (v. -term), adj., (despre plante) adaptat la un climat uscat și cald; sin. xerotermic; ~termic (v. -termic), adj., xeroterm*; ~termofil (v. termo-, -v. -fil1), adj., (despre plante) care suportă bine climatul uscat și cald; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în zonele cu climat cald și uscat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

XERODERMÍE (< xero- + gr. derma „piele”) s. f. Boală de piele caracterizată prin uscarea excesivă și generalizată a pielii, cauzată de creșterea stratului cornos al epidermei și scăderea secrețiilor cutanate. X. apare în special în avitamitoza A.

Intrare: xerodermie
xerodermie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • xerodermie
  • xerodermia
plural
  • xerodermii
  • xerodermiile
genitiv-dativ singular
  • xerodermii
  • xerodermiei
plural
  • xerodermii
  • xerodermiilor
vocativ singular
plural

xerodermie

  • 1. Boală (congenitală) de piele caracterizată prin uscarea și descuamarea continuă a pielii din cauza creșterii stratului cornos și a scăderii secrețiilor cutanate.
    surse: DEX '09 DN DETS

etimologie: