XENOPATIE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că o persoană acționează asupra sa (de la distanță) prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.

xenopatie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr xénopathie] (Med) Delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc.

xenopatie s.f. (med.) Delir în care bolnavul este convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. • g.-d. -iei. /<fr. xénopathie; cf. gr. ξένος „străin”, πάθος „suferință”.

XENOPATIE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie.

XENOPATIE s.f. Delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. [Gen. -iei. / < fr. xénopathie, cf. gr. xenos – străin, pathos – boală].

XENOPATIE s. f. delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. (< fr. xénopathie)

xeno- [At: IORDAN, L. R. A., 219 / V: xen- / E: fr xéno-, gr ξενο-, it xeno-] Element prim de compunere având semnificația 1 Străin. 2 Parazit. 3 Gazdă (8). 4 Ospitalitate.

xenopatie s. f., g.-d. art. xenopatiei; pl. xenopatii

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie₁), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit₁), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.