10 definiții pentru xenolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.

XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe.

xenolit sn [At: CANTUNIARI, L. M. 121 / Pl: ~e / E: fr xénolite, ger Xenolith, eg xenolith] Fragment de rocă străin ca proveniență și compoziție de roca eruptivă în care se află prins.

xenolit s.n (mineral.) Fragment de rocă străin ca proveniență (și compoziție) de roca eruptivă în care se află prins. • pl. -e. /fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolith; cf. gr. ξένος „străin”, λίθος „piatră”.

XENOLÍT s.n. Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. [< fr. xénolite, cf. gr. xenos – străin, lithos – piatră].

XENOLÍT s. n. fragment de piatră străin de roca eruptivă în care se află. (< fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolith)

XENOLÍT ~e n. geol. Fragment de rocă străin după proveniență și compoziție în raport cu roca eruptivă în care este prins. /<fr. xénolite, germ. Xenolith

xeno- [At: IORDAN, L. R. A., 219 / V: xen- / E: fr xéno-, gr ξενο-, it xeno-] Element prim de compunere având semnificația 1 Străin. 2 Parazit. 3 Gazdă (8). 4 Ospitalitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

xenolit, (engl.= xenolith) corp străin, având o altă origine în raport cu constituenții principali ai unei roci; termenul este mai frecvent utilizat în legătură cu → anclavele rocilor magmatice.

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-.~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie1), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit1), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie1), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.

Intrare: xenolit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • xenolit
  • xenolitul
  • xenolitu‑
plural
  • xenolite
  • xenolitele
genitiv-dativ singular
  • xenolit
  • xenolitului
plural
  • xenolite
  • xenolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

xenolit

  • 1. mineralogie; minerit Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află.
    surse: DEX '09 DN DETS

etimologie: