xenofob

xenofob

  • 1. Care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare.
    surse: DEX '09 DN DETS adjectiv
  • 2. Persoană care manifestă aversiune (ură, dispreț) față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare.
    surse: DEX '09 DN NODEX DETS substantiv masculin și feminin admite vocativul antonime: xenoman

etimologie:

  • (1.) (provine) din limba franceză xénophobe.
    surse: DEX '09 DN
  • (1.) Cf. limba greacă xenos – străin, phobos – ură.
    surse: DN

O definiție

*xenofób, -ă adj. și s. (d. xenofobie). Căruĭa nu-ĭ plac străiniĭ.

Intrare: xenofob
xenofob
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular xenofob xenofobul xenofo xenofoba
plural xenofobi xenofobii xenofobe xenofobele
genitiv-dativ singular xenofob xenofobului xenofobe xenofobei
plural xenofobi xenofobilor xenofobe xenofobelor
vocativ singular xenofobule, xenofobe xenofobă, xenofobo
plural xenofobilor xenofobelor

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe.

XENOFÓB, -Ă, xenofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ură față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din fr. xénophobe.

XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj. Care manifestă ură pentru persoane de altă naționalitate sau pentru popoare străine. Atitudine xenofobă.

XENOFÓB, -Ă, xenofobi, -e, adj. Care manifestă ură față de persoane sau popoare de altă naționalitate. – Fr. xénophobe.

xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; adj. f., s. f. xenofóbă, pl. xenofóbe

xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; f. sg. xenofóbă, pl. xenofóbe

XENOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște persoanele sau popoarele de altă naționalitate, care este dușman a tot ceea ce este străin. [< fr. xénophobe, cf. gr. xenos – străin, phobos – ură].

XENOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăște pe cei de altă naționalitate sau alte popoare. (< fr. xénophobe)

XENOFÓB ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care manifestă ură și dispreț față de persoanele de altă naționalitate; dușmănos față de tot ce este străin. /<fr. xénophobe


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-.~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie1), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit1), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie1), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.