XENIE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xenie, engl. xenia.

xenie² sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr xénie, eg xenia] Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, urmat de apariția pe fructe, semințe etc. a unor caracteristici morfologice anormale.

xenie¹ sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: ger Xenie] (Liv) Gen de epigramă satirică.

xenie¹ s.f. (lit.) Gen de epigramă satirică. • pl. -ii. g.-d. -iei. /germ. Xenie.

xenie² s.f. 1 (biol.) Fenomen de apariție pe fructe, semințe, țesuturi etc. a unor caracteristici morfologice ori de colorație anormale, în urma unei duble fecundări. 2 (bot.) Denumire dată semințelor hibride care se deosebesc prin culoare, formă, mărime etc. de celelalte. 3 (în Grecia antică) Cadou care era dăruit oaspetelui de către gazdă, după un banchet. • pl. -ii. g.-d. -iei. /fr. xénie, engl., it. xenia; cf. gr. ξενία „ospitalitate”.

XENIE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.

XENIE² s.f. (Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen. -iei. / < fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].

XENIE¹ s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie].

-XENIE³ elem. v. xeno-.

XENIE² s. f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)

xen- vz xeno-

xeno- [At: IORDAN, L. R. A., 219 / V: xen- / E: fr xéno-, gr ξενο-, it xeno-] Element prim de compunere având semnificația 1 Străin. 2 Parazit. 3 Gazdă (8). 4 Ospitalitate.

xen- Elem. de compunere „străin, parazit”, „gazdă”, „ospitalitate”. • și xeno-. /fr. xén(o)-, it. xeno-; cf. gr. ξἐνος „străin, oaspete”, ξενία „ospitalitate”,

xeno- v. xen-.

XEN- v. xeno-.

XENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „străin”; „oaspete”. [Var. xen-. / < fr. xéno-, it. xeno-, cf. gr. xenos – străin].

XEN- elem. v. xeno-.

-XEN elem. v. xeno-.

XENO-, xen-, -xen, -xenie, elem. „Străin, parazit”, „gazdă”, „ospitalitate”. (din fr. xén/o/-, -xène, -xénie, cf. gr. xenos)

xenie² (fenomen biologic) (desp. -ni-e) s. f., art. xenia (desp. -ni-a), g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (desp. -ni-i-)

xenie¹ (epigramă) (livr.) (desp. -ni-e) s. f., art. xenia (desp. -ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (desp. -ni-i-)

xenie¹ (fenomen biologic) (-ni-e) s. f., art. xenia (-ni-a) g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (-ni-i-),

xenie² (epigramă) (-ni-e) s. f., art. xenia (-ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (-ni-i-)

xenie (biol.) s. f., art. xenia, g.-d. xenii, art. xeniei

xenie (biol.) s. f., art. xenia, g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii

xenie (lit.) s. f. (sil. -ni-e), art. xenia (sil. -ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (sil. -ni-i-)

-XENIE „gazdă, ospitalitate”. ◊ gr. xenia „ospitalitate” > fr. -xenie, germ. id. engl. -xeny > rom. -xenie.

-XEN „gazdă”. ◊ gr. xenos „oaspete, străin” > fr. -xène. engl. id., germ. -xen > rom. -xen.

XENO- „străin, parazit”. ◊ gr. xenos „străin, oaspete” > fr. xéno-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. xeno-. □ ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată, care în anumite condiții nefavorabile se realizează prin autofertilizare; ~bioză (v. -bioză), s. f., viețuire în asociații străine sau în dauna unui alt organism vegetal sau animal; ~blast (v. -blast), s. n., cristal care se formează în șisturile cristaline, în altă formă cristalografică decît cea proprie; ~carpie (v. -carpie), s. f., formare a fructului ca rezultat al xenogamiei; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., și adj., (persoană) care iubește pe străini; ~filie (v. -filie₁), s. f., dragoste pentru tot ceea ce este străin; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care urăște pe străini; ~fobie (v. -fobie), s. f., fenomen de patologie socială constînd în teama și ostilitatea față de străini; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai aceleiași specii; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) care este derivat din strămoși diferiți; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a unor urmași neasemănători în cadrul aceleiași specii vegetale sau animale; ~glosie (v. -glosie), s. f., fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar pentru imagini, unde se folosește fenomenul de fotoconductibilitate; ~lit (v. -lit₁), s. n., fragment de piatră străin de roca în care se găsește; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre gazdă și stadiile ontologice ale unui parazit specific; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care are o preferință deosebită pentru tot ce este străin; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru tot ceea ce e străin; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., unire a doi gameți produși de indivizi care aparțin unor linii sau populații diferite; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă xenomorfie; ~morfie (v. -morfie), s. f., proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decît cea obișnuită; sin. xenomorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen de regenerare a unui organ vegetal sub altă formă; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică în care bolnavul crede că se acționează asupra lui de la distanță prin hipnoză, sugestie, etc.; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre grefaje) executat pe diferite portaltoiuri.