XANTOFILĂ, xantofile, s. f. Pigment care se găsește în plante, alături de clorofilă și de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roșcat. – Din fr. xanthophylle.

xantofilă sf [At: LM, 1615 / S și: xantophylla / V: (înv) xantofil sm (S și: ~thophil) / Pl: ~le / E. fr xanthophille] Pigment galben asociat cu clorofila și carotenul în plante și în țesuturi animale, care colorează toamna frunzele în galben-roșcat.

xantofilă s.f. (biochim.) Substanță organică colorantă, alcool carotenoid, formînd cristale galbene în transparență, cu luciu superficial violet-metalic, foarte răspîndită în natură, însoțind carotina și clorofila în toate plantele verzi, care se găsește și în numeroase flori galbene și roșii, în multe țesuturi animale (în concentrație mai mare în gălbenușul de ou, în ovare și în penele de canar); luteină. • pl. -e. /<fr. xantophylle; cf. gr. ξανθός „galben”, φύλλον „frunză”.

XANTOFILĂ s. f. Pigment care se găsește în plante, alături de clorofilă și de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roșcat. – Din fr. xanthophylle.

XANTOFILĂ s.f. Pigment galben care se găsește în gălbenușul de ou, în bacterii, în alge și în petalele florilor galbene; lutrină. [< fr. xantophylle, cf. gr. xanthos – galben, phyllon – frunză].

XANTOFILĂ s. f. pigment galben alături de clorofilă, în frunzele verzi. (< fr. xantophylle)

XANTOFILĂ ~e f. Pigment galben care se găsește în plante alături de clorofilă și de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roșcat. [G.-D. xantofilei] /<fr. xanthophille

*xantofílă f., pl. e (vgr. xanthós, galben, și phýllon, foaĭe). Clorofila îngălbenită toamna, cînd frunzele se îngălbenesc.

xantofil sm vz xantofilă

xantofilă s. f., g.-d. art. xantofilei; pl. xantofile

xantofilă s. f., g.-d. art. xantofilei; pl. xantofile

xantofilă s. f., g.-d. art. xantofilei; pl. xantofile

xantofilă s. f., g.-d. art. xantofilei; pl. xantofile

XANTO- „galben, gălbui”. ◊ gr. xanthos „galben” > fr. xantho-, germ. id., engl. id., it. xanto- > rom. xanto-. □ ~carpe (v. -carp), adj., s. f. pl., (plante) care au fructele sau corpurile de fructificație galbene; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care conține pigmenți galbeni; ~clor (v. -clor), adj., de culoare verde-gălbui; ~cromatic (v. -cromatic), adj., colorat în galben; ~cromie (v. -cromie), s. f., colorație în galben a serului din sînge; ~derm (v. -derm), adj., cu piele galbenă; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorație galbenă a pielii; ~eritrodermie (v. eritro-, v. -dermie), s. f., boală a pielii caracterizată prin erupții eritromatoase roșii gălbui, puțin scuamoase și uneori pruriginoase; ~filă (v. -filo), s. f., pigment galben care se găsește în frunzele verzi; ~for (v. -for), s. m., cromatofor galben; sin. xantoleucofor; ~leucofor (v. leuco-, v. -for), s. m., xantofor*; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., 1. Plastide galbene. 2. Cromoplaste și cromatofori de culoare galbenă; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., (plante) care au semințe cu tegument galben.