XANTOCROMIE s. f. Colorație în galben până la maro a serului sângelui. – Din germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie.

xantocromie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: ger Xanthocromie, fr xanthochromie] 1 Proces fiziologic prin care o leziune, un lichid organic sau serul sângelui se colorează în galben până la maro. 2 Xantodermie.

xantocromie s.f. (med.) Colorație în galben, pînă la maro, a serului sîngelui, a unor leziuni sau lichide organice. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. xanthochromie, germ. Xanthochromie.

XANTOCROMIE s. f. (Med.) Colorație în galben până la maro a serului sângelui. – Din germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie.

XANTOCROMIE s.f. Colorație în galben pînă la maro a serului sîngelui, a unor leziuni sau lichide organice. [Cf. germ. Xanthochromie].

XANTOCROMIE s. f. colorație în galben, până la maro, a serului sângelui, a unor leziuni sau lichide organice. (< germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie)

XANTOCROMIE ~i f. Colorare în galben a unor leziuni de tegumente sau a unor lichide organice. /<germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie

!xantocromie (desp. -to-cro-) s. f., art. xantocromia, g.-d. art. xantocromiei; pl. xantocromii, art. xantocromiile (desp. -mi-i-)

xantocromie (-to-cro-) s. f., art. xantocromia, g.-d. xantocromii, art. xantocromiei

xantocromie s. f. (sil. -cro-), art. xantocromia, g.-d. xantocromii, art. xantocromiei

xantocromie s. f. (sil. -cro-), art. xantocromia, g.-d. xantocromii, art. xantocromiei; pl. xantocromii

XANTO- „galben, gălbui”. ◊ gr. xanthos „galben” > fr. xantho-, germ. id., engl. id., it. xanto- > rom. xanto-. □ ~carpe (v. -carp), adj., s. f. pl., (plante) care au fructele sau corpurile de fructificație galbene; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care conține pigmenți galbeni; ~clor (v. -clor), adj., de culoare verde-gălbui; ~cromatic (v. -cromatic), adj., colorat în galben; ~cromie (v. -cromie), s. f., colorație în galben a serului din sînge; ~derm (v. -derm), adj., cu piele galbenă; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorație galbenă a pielii; ~eritrodermie (v. eritro-, v. -dermie), s. f., boală a pielii caracterizată prin erupții eritromatoase roșii gălbui, puțin scuamoase și uneori pruriginoase; ~filă (v. -filo), s. f., pigment galben care se găsește în frunzele verzi; ~for (v. -for), s. m., cromatofor galben; sin. xantoleucofor; ~leucofor (v. leuco-, v. -for), s. m., xantofor*; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., 1. Plastide galbene. 2. Cromoplaste și cromatofori de culoare galbenă; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., (plante) care au semințe cu tegument galben.