10 definiții pentru wurtzit wurzit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [Pr.: vurțit] – Din germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite.

wurtzit sn [At: CANTUNIARI, L. M. / P: vurțit / V: sf / Pl: ~e / E: ger Wurtzit, fr, eg wurtzite] Sulfură naturală de zinc.

wurtzit [vur’tsit] s.n. (chim.) Sulfură naturală de zinc, care se prezintă sub formă de cristale hexagonale brune sau negre. • /<germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite; cf. nm. pr. Charles Adolphe Wurtz, chimist francez.

WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [Pr.: vurțit] – Din germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite.[1]

  1. Var. (după alte surse) wurzit. cata

WURTZIT VURȚÍT/ s. n. sulfură naturală de zinc. (< germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite)

WURTZIT [pr.: vúrțit] m. Sulfură naturală de zinc. /<germ. Wurtzit

WURZÍT s.n. Sulfură naturală de zinc. [Var. (după alte asurse) wurtzit, pron. wur-țit. / cf. germ. Wurtzit, fr. vourtzite].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

wurtzít (sulfura de zinc) (germ.) [tz pron. ț] s. n.

wurtzít s. n. [tz pron. germ. ț]

Intrare: wurtzit
  • pronunție: wurțit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • wurtzit
  • wurtzitul
  • wurtzitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • wurtzit
  • wurtzitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • wurzit
  • wurzitul
  • wurzitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • wurzit
  • wurzitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

wurtzit wurzit

  • 1. Sulfură naturală de zinc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: