14 definiții pentru walkirie valkirie valchiră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

WALKÍRIE, walkirii, s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor. – Din fr. Walkyrie.

walkirie sf [At: FILIMON, O. II, 186 / P: val~ / V: ~ (S și: walkyră / Pl: ~re) / Pl: ~ii / E: fr walkyrie] 1 Fiecare dintre cele trei divinități mitologice scandinave, fiicele lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor și alegeau eroii care urmau să cadă în luptă. 2 (Pex) Femeie frumoasă, voluntară și cu statură maiestuoasă.

walkirie s.f. (în mit. nordică) Fiecare dintre numeroasele divinități germanice, slujitoare ale lui Odin, fecioare războinice și foarte frumoase, care însoțeau în Walhalla pe eroii morți în luptă, potrivit voinței zeilor. Îl lăuda mereu pe... Attila și îmi vine a crede că, în taină, o adora pe walkyra Brunhilda (STEINH.). ♦ Ext. Femeie frumoasă, cu statură impunătoare și cu atitudine voluntară. • scris și walkyrie, valkirie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) walchyră s.f. /<germ., fr. Walkyrie.

WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie.

WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie].

WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie)

WALKÍRIE ~i f. (în mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta bătăliilor și moartea unora dintre combatanți. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie

Walkirie f. zeiță din panteonul nordic, care transportă în Walhalla pe răsboinicii viteji morți in bătălii.

walkyrie s.f. v. walkirie

VALCHÍRĂ s.f. v. walkirie.

VALKÍRIE s.f. v. walkirie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-)

walkírie s. f. (sil. -ri-e), art. walkíria (sil. -ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (sil. -ri-i-)

Intrare: walkirie
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • walkirie
  • walkiria
plural
  • walkirii
  • walkiriile
genitiv-dativ singular
  • walkirii
  • walkiriei
plural
  • walkirii
  • walkiriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valkirie
  • valkiria
plural
  • valkirii
  • valkiriile
genitiv-dativ singular
  • valkirii
  • valkiriei
plural
  • valkirii
  • valkiriilor
vocativ singular
plural
valchiră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valchi
  • valchira
plural
  • valchire
  • valchirele
genitiv-dativ singular
  • valchire
  • valchirei
plural
  • valchire
  • valchirelor
vocativ singular
plural

walkirie valkirie valchiră

  • 1. (În mitologia germanică și scandinavă) Zeiță, mesagera lui Odin care hotăra soarta războaielor și a combatanților, potrivit voinței zeilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • diferențiere (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor.
    surse: DN

etimologie: