10 definiții pentru walhalla


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

WALHÁLLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. – Din germ. Walhalla.

walhalla sfs [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: valhala / E: ger Walhalla] Locașul zeilor și al eroilor în mitologia germanică și scandinavică.

walhalla s.f. (în mit. nordică; și nm. pr.) Lăcașul zeului Odin și al walkiriilor, unde se odihnesc după moarte eroii căzuți în luptă. • /<germ. Walhalla.

WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.

WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].

WALHÁLLA f. (în mitologia germanică și scandinavă) Locaș al zeilor și al eroilor. /< germ. Walhalla

Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.

WALHÁLA s. f. (mit. germ. și scand.) locașul zeilor și al eroilor. (< germ. Walhalla)[1]

  1. Celelalte surse, susținute și de etimologie, indică forma cu doi de l (walhalla), prin urmare considerăm greșită forma walhala. gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Walhalla, palatul ceresc al lui Odin din mitologia scandinavă, unde se bucurau de fericire eroii căzuți pe câmpul de luptă.

Intrare: walhalla
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • walhalla
  • walhalla
plural
genitiv-dativ singular
  • walhalle
  • walhallei
plural
vocativ singular
plural

walhalla

  • 1. (În mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: