10 definiții pentru vremelnicesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

vremelnicesc, ~cească a [At: (a. 1814) TDRG / Pl: ~ești / E: vremelnic + -esc] (Înv) Vremelnic (1).

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Învechit și arhaizant) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322.

vremelnic, ~ă a [At: (a. 1648) NĂSTUREL, GCR I, 131, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vreme + -elnic] 1 De scurtă durată Si: efemer (3), temporar, trecător, (înv)vremelnicesc. 2 Instabil. 3 (Spc) Care are o viață efemeră (1).

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vremelnicésc (înv.) adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști

vremelnicésc adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, provizoriu, schimbator, temporar, trecător, vremelnic.

vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.

Intrare: vremelnicesc
vremelnicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vremelnicesc
  • vremelnicescul
  • vremelnicescu‑
  • vremelnicească
  • vremelniceasca
plural
  • vremelnicești
  • vremelniceștii
  • vremelnicești
  • vremelniceștile
genitiv-dativ singular
  • vremelnicesc
  • vremelnicescului
  • vremelnicești
  • vremelniceștii
plural
  • vremelnicești
  • vremelniceștilor
  • vremelnicești
  • vremelniceștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vremelnicesc

etimologie:

  • Vremelnic + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09